{:ro}MĂRTURIE: Am avut nimic, am pierdut totul!{:}{:en}TESTIMONY: I had nothing, I lost everything!{:}{:es}TESTIMONIO: ¡No tenía nada, perdí todo!{:}

{:ro}

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Mă bucur că vă faceți timp să citiți ceea ce vă scriu. După cum bine știți din mesajele postate până acum, mă aflu în penitenciarul din Botoșani. Aici nu se întâmplă prea multe lucruri, însă când se întâmplă ceva și am convingerea că Dumnezeu a lucrat la acel ceva, fac tot posibilul să vă scriu despre acel lucru, pentru slava și gloria lui Dumnezeu.

img_1155
Vladimir Nedelea la Biserica „Betleem” Dorohoi în data de 18.XII.2016

Așa am făcut și acum. Am stat de vorbă cu Vladimir, colegul meu deținut și fratele meu în Hristos, câteva ore în fiecare zi (de fapt, în toate cele trei zile de Crăciun). Am scris ceea ce Vladimir mi-a spus despre viața lui. Am scris această mărturie extraordinare sub forma unui interviu. Sper ca aceste rânduri să fie de folos celor ce le citesc.

Ghiță: Spune-mi, te rog, pentru cititorii acestei scrisori, câteva lucruri despre tine. Cum te numești, de unde ești și câți ani ai?
Vladimir: Mă numesc NEDELEA VLADIMIR, sunt din comuna Dorna Candrenilor, jud. Suceava și mă apropii de vârsta de 40 ani.

Ghiță: Spune-mi, te rog, când ai fost arestat și ce sentință execuți?
Vladimir: Pe data de 29.09.2009, am făcut fapta pentru care am fost arestat a doua zi, iar 9 luni mai târziu, am fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare.

Ghiță: Te-am întrebat aceste lucruri pentru ca acei care citesc aceste rânduri, să știe câte ceva despre tine. Acum, vreau să mergem mai departe și să ne spui câteva lucruri despre copilărie și anii tinereții tale petrecuți în localitatea natală. Desigur, doar dacă îți face plăcere și vrei să scriem despre acei ani de viață

Vladimir: Desigur că îmi face mare plăcere să-mi amintesc despre acea perioadă, una frumoasă dar și cu multă muncă, în special în perioada verii. De la vârsta de 11 ani, am urcat pentru prima oară cu tatăl meu la munte, unde avea o stână cu câteva sute de oi. Din acel an și până înainte de a fi arestat, timp de 20 ani mi-am petrecut fiecare vară pe munte cu oile.

Ghiță: Ce amintiri ai legat de acei ani pe care i-ai numit ”frumoși”, dar cu multă muncă?

Vladimir: Toată copilăria și tinerețea am cutreierat munții Dornelor, de la Tătarca-Poieni până în munții Suhardului, de la Oușoru și până la hotarul cu Ardealul, la lacul Icoana. De asemenea, o parte din ani i-am petrecut pe Muntele Ascuțita; vara eram cu oile, iarna munceam la pădure, la scos de lemn.

Ghiță: Multă muncă, dar și multă satisfacție.

Vladimir: Îmi plăcea ceea ce făceam și munceam cu mult drag. După revoluție, mulți tineri din zona noastră au luat calea Occidentului. Am avut și eu posibilitatea să plec la muncă în străinătate, însă am iubit prea mult locul unde m-am născut, pentru a pleca în altă parte. În plus, câștigam foarte bine pentru nevoile mele cotidiene.

Ghiță: Descrie-mi un pic viața ta de zi cu zi din anii de dinainte de a fi arestat.

Vladimir: O viață normală, așa cum am zis. Vara la stână, iarna ocupat cu munca la pădure.

Ghiță: Spune-mi, te rog, câte ceva despre anturajul tău… prietenii cu care te însoțeai și cum petreceai timpul liber.

Vladimir: Timp liber în munca mea nu prea exista. Luam câte o pauză la sărbători, când mă apucam de băut.

Ghiță: Ai fost un consumator înrăit al băuturilor alcoolice? (Vladimir zâmbește și lasă privirea în jos)
Vladimir: Eram un cunoscut consumator de alcool, dar nu a fost așa dintotdeauna. La început, consumam ocazional, apoi a devenit un obicei. Însă, acest obicei m-a transformat, puțin câte puțin, într-o persoană în care nu mă recunoșteam.

Ghiță: Ce vrei să spui prin „un cunoscut consumator de alcool” și prin faptul că aceasta te transforma?
Vladimir: În mod normal, eram o persoană calmă, pașnică, prietenoasă. După ce consumam alcool, mă transformam într-un alt om, agresiv, bătăuș și lipsit de conștiință. De multe ori, după ce mă trezeam din beție, nu mai țineam minte mare lucru din ceea ce făceam.

Ghiță: Așadar, băutura ți-a cauzat multe necazuri?
Vladimir: Atunci când intram sub stăpânirea satanică a alcoolului îmi aduceam aminte de toți cei care m-au supărat. Astfel, cu mintea îmbibată de alcool, am avut multe incidente, bătăi, scandaluri. Bineînțeles, toate provocate de către mine. Mulți bani agonisiți cu trudă s-au dus pe amenzi ori pentru a mă putea împăca cu victimile, sau pentru a le plăti spitalizarea.

Ghiță: Să înțeleg că aveai două personalități?
Vladimir: Da, când eram treaz eram un băiat muncitor, de cuvânt. Toată lumea mă iubea, după ce consumam rachiu, deveneam acel „nebun” de care oamenii din sat se temeau.
Ghiță: Eu mă bucur că l-am cunoscut pe Vladimir cel bun, care ești acum (am zâmbit amândoi ). Slăvit să fie Dumnezeu! AMIN.

Ghiță: Te rog să-mi povestești puțin despre fapta pentru care ai fost arestat și momentele dinaintea arestării. Știu că aceste momente sunt strâns legate de viciul alcoolului care te biruise în ultimii ani.

Vladimir: Totul a început de la un conflict mai vechi cu un consătean, conflict început cu o generație în urmă de către părinții noștri. Era legat de o bucată de teren de la un drum care cobora de pe muntele Ascuțita și care trecea și pe proprietatea acestui om, care mai târziu mi-a devenit victimă.

Ghiță: Deci, era un conflict deschis între tine și un alt bărbat din Dorna Candrenilor?
Vladimir: Da, se poate spune și așa. Însă, devenea conflict, în adevăratul sens al cuvântului, doar când unul dintre noi era beat. Devenise o rutină de ani de zile faptul că atunci când îl vedeam beat într-un bar sau o crâșmă iar eu eram treaz, îl evitam. La fel făcea și el.

Ghiță: Însă, niciodată nu v-ați întrebat ce s-ar putea întâmpla dacă v-ați fi întâlnit amândoi cu mintea tulbure din cauza alcoolului? (privirea lui Vladimir a devenit cât se poate de serioasă și tristă)

Vladimir: Tocmai acest lucru s-a întâmplat în seara zilei de 29.09.2009. Întorcându-mă din pădure, unde aveam locul de muncă, m-am oprit la un bar din satul meu. Cu toate că în acea zi am mai consumat alcool destul de mult, totuși m-am oprit la acel local care era aproape de casă, să mai beau câte ceva înainte de a merge la culcare.

Ghiță: Ce s-a întâmplat în continuare?
Vladimir: Țin minte ca prin ceață, că eram în acel bar singur la masă. Acel bărbat cu care avem un conflict mai vechi a intrat în încăpere și când m-a zărit, a venit către mine gesticulând și amenințându-mă. Sosise acel moment la care niciunul dintre noi nu se așteptase. Diavolul crease situația perfectă în care doi dușmani vechi se vedeau față în față, cu mintea tulbure de alcool și inima plină de ură. În câteva secunde, orbit de o ură grozavă, am scos briceagul din buzunar și l-am lovit o singură dată în zona pieptului.

Ghiță: Apoi?
Vladimir: Apoi, spre surprinderea mea, s-a întors, a ieșit pe ușă și a plecat fără să mai zică ceva, fără ca cineva din bar să vadă ce se petrecuse. Noi eram într-un spațiu destinat fumătorilor unde nu mai era nimeni.

Ghiță: Ce ai făcut după aceea?
Vladimir: Am continuat să beau, după care am plecat acasă la o cunoștință unde am dormit peste noapte. Eram istovit după o zi în care consumasem destul de mult alcool.

Ghiță: Cum ai aflat de cele petrecute cu o seară înainte?
Vladimir: După ce mă trezisem din crunta beție, undeva la amiază, am aflat că sunt căutat de poliție. Nu știam pentru ce anume, însă am aflat în momentul când doi ofițeri de la criminalistică m-au ridicat pentru a da o declarație. Ajuns la sediul poliției, am fost întrebat dacă am avut un conflict cu acel bărbat pe care l-am înjunghiat cu o seară înainte. Am zis că da, iar ei m-au întrebat dacă l-am înjunghiat. Iar eu am răspuns afirmativ. Atunci unul dintre polițiști m-a întrebat: „Știi că acea persoană a decedat?” La început nu mi-a venit să cred, mă gândeam că au spus asta doar pentru a mă speria, însă câteva momente mai târziu, mi-am dat seama că este adevărat.

Ghiță: Cum ai reacționat la aflarea acestei vești? Ce gânduri te-au încercat?
Vladimir: Chiar în acele momente am realizat că, de data aceasta, nu mai aveam nicio scăpare și că urma să petrec mulți ani în spatele gratiilor. Îmi veneau în minte toate cuvintele părinților mei care îmi spuneau mereu să nu mai beau, pentru că voi ajunge rău. Situația era extrem de gravă. Luasem viața unui om, iar în acel moment, nimic nu mai putea fi schimbat. Alcoolul mai luase o viață; de data aceasta însă, cu mâna mea.

Ghiță: De atunci sunt 8 ani, cu siguranță nu mai poți face nimic acum pentru a-l aduce înapoi pe acel om. Dar, dacă am putea da timpul înapoi, ce alte decizii ai putea lua pentru ca viața ta să fie astăzi alta?

Vladimir: Așa cum văd lucrurile acum, după atâția ani, viața mea ar fi putut să fie alta, dacă luam decizia de a-L urma pe Dumnezeu atunci când am participat la o seară de evanghelizare, fiind chemat de un prieten pocăit la biserica creștin-evanghelică din localitate.

Ghiță: Să înțeleg că Dumnezeu te chemase la pocăință înainte să se petreacă nenorocirea?
Vladimir: Da, Dumnezeu în bunătatea Lui, trimisese oameni în diferite situații să-mi vorbească despre planul Său și despre mântuirea care vine prin credința în singurul Său Fiu, Iisus Hristos.

Ghiță: Care a fost motivul pentru care ai refuzat să-L primești pe Hristos, ca Domn și Mântuitor în viața ta? Ce te-a ținut departe de această hotărâre?

Vladimir: Au fost mai multe motive, cred că anturajul și sfaturile așa zișilor prieteni, cum că pocăiții sunt rătăciți, cum că e păcat să-ți schimbi religia, și că trebuie să mori în religia strămoșească. Apoi, încă de când eram copil, îl auzeam pe preotul din localitate zicând că este mare păcat chiar și dacă dai mâna cu un pocăit, sau dacă primești cărți de la ei. Astfel de vorbe, împreună cu alcoolul, m-au ținut la distanță de adevăr.

Ghiță: Personal, te înțeleg perfect. și astăzi circulă aceleași cuvinte denigratoare la adresa unor oameni care nu vor altceva decât să asculte de Dumnezeu și să împărtășească și altora adevărul din Sfânta Scriptură. A urmat arestarea, condamnarea și 8 ani de temniță până în această zi. Cum ai trecut peste aceste momente și ce s-a întâmplat în tot acest timp?

Vladimir: Vina comiterii unui omor apasă ca o piatră de moară pe sufletul celui vinovat. Oricât s-ar ține de duri cei care au săvârșit o crimă, vă spun din experiență că nu dorm bine noaptea și așa este normal să fie. Am fost încarcerat la Botoșani cu o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Apoi, am fost transferat la București, la penitenciarul Rahova. Aici am stat 5 ani de zile, timp în care am muncit la tâmplărie în cadrul penitenciarului. Timpul se scurgea greu, vina apăsa grozav. Eram ca un om care deși nu avusese mare lucru, am pierdut totul de la viață.

Ghiță: Și totuși, cum sau mai degrabă unde ai găsit puterea de a merge mai departe?
Vladimir: Mi-am amintit de îndemnul primit la acea seară de evanghelizare. Mi-am amintit de sfaturile acelor oameni pocăiți și de faptul că există un Dumnezeu care iartă și ridică vina păcatului oricărui om, oricât de mult ar fi greșit.

Ghiță: Lucrurile acestea ți-au dat putere?
Vladimir: Da, mai mult decât atât, avem la mine o Biblie primită la acea seară de evanghelizare de la un prieten pocăit. Am început să citesc, cu toate că nu cunoșteam mare lucru. La îndemnul unui alt deținut de la penitenciarul Rahova care citea și el Biblia, am făcut un curs biblic prin corespondență cu o asociație creștină. Încet, încet ochii mi se deschideau din ce în ce mai mult. Cu cât citeam mai mult, cu atât realizam că am nevoie urgentă de Dumnezeu. Eu nu cunoscusem decât un Dumnezeu care era pictat pe icoană. Nu știam că este viu, nu știam că El vorbește oamenilor, și că le răspunde la rugăciuni. Habar nu aveam de ce S-a născut Iisus Hristos. Mai mult decât atât, nu știam de ce a fost răstignit. Trăisem o viață întreagă în întuneric, deși mă consideram creștin din tată în fiu. Eu habar n-avem de lucrurile elementare ale creștinismului.

Ghiță: Din ce îmi povestești reiese clar că Dumnezeu, în dragostea Sa, a vorbit inimii tale. Ce hotărâri ai luat după aceea?

Vladimir: Acum un an și jumătate, am fost transferat din nou la Penitenciarul Botoșani. Aici am găsit niște lucruri care m-au surprins în mod plăcut. Faptul că voi vă întâlneați zilnic la studiu biblic și rugăciune și că sunt creștini din libertate care vin săptămânal să slujească în penitenciarul din Botoșani, a fost pentru mine un motiv de bucurie. Am văzut clar că Dumnezeu îngăduie să ajung din nou în această închisoare pentru a putea avea parte mai mult de Cuvântul Său. Așa după cum bine știi, am început să vin la întâlnirile voastre zilnice de rugăciune și studiu biblic. Aici am ajuns la convingerea că am nevoie de o relație personală cu Dumnezeu, o relație care se obține doar prin credința în singurul Său Fiu, în Domnul Iisus Hristos.

Ghiță: Eu îmi amintesc perfect acele momente de parcă ar fi fost ieri, deși a trecut un an și ceva de atunci. Nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu pentru tot acest minunat timp. Ce te-a determinat să faci legământ cu Dumnezeu, să îți predai inima și viața în totalitate Domnului Isus Hristos?

Vladimir: Primul și cel mai important motiv a fost acela că am înțeles faptul că Iisus Hristos îmi va ierta toate păcatele din trecutul meu. Dar, mai important ca orice este faptul că El îmi va oferi iertare și pentru crima pe care am comis-o. Nimeni nu mi-a vorbit niciodată despre iertare. Am crezut că voi fi împovărat toată viața cu ceea ce am făcut în trecut. Asta până să-L întâlnesc pe Domnul Iisus Hristos. Un al motiv ar fi acela că am realizat faptul că El este Viu și ascultă rugăciunile. În urmă cu exact un an de zile, de sărbători, eram într-o situație delicată. Eram în mari lipsuri; nu mai fusesem vizitat de câteva luni de zile. Nimeni nu știa situația mea, decât eu și Dumnezeu. Eram foarte trist și apăsat în suflet de acea situație. Însă, Dumnezeul căruia începusem să mă rog, Cel adevărat și sfânt, a privit spre mine, un pușcăriaș și un om lipsit de speranță, și din înaltul Cerului a răspuns rugăciunilor mele. Un vecin pocăit, un om pe care nu-l mai văzusem de 7 ani de zile, nici nu mai vorbisem cu el în tot acest timp, a venit și m-a vizitat pe neașteptate. Puteam să mă aștept la oricine să vină pe la mine, dar niciodată la acest om. Am văzut atunci cu ochii mei cât de măreț lucrează Dumnezeul în care mă încred. Dumnezeu l-a trimis să-mi aducă ceva mâncare pentru trup, însă cel mai important, a fost hrana pentru suflet. Mi-a vorbit din Cuvântul Domnului, m-a întărit în credință, spunându-mi să citesc Psalmul 32 și capitolul 10 din cartea Faptele Apostolilor.

Ghiță: Îmi aduc aminte perfect cât de fericit erai după vizita acestui frate. La scurt timp după aceea, ai luat decizia de a intra în apa botezului. Cum a fost?

Vladimir: Am auzit într-o seară la timpul de rugăciune că vor fi botezuri și faptul că sunt câțiva deținuți care vor face acest legământ cu Domnul în apa botezului. În acea seară, am venit pe genunchi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și L-am rugat să-mi vorbească, să-mi spună dacă este bine să fac și eu acest legământ Nou Testamentar cu El în apa botezului. Ei bine, vreau să vă spun că Dumnezeu mi-a vorbit în acea noapte printr-un vis foarte clar că trebuie să mă pocăiesc și să mă botez. A doua zi, m-am întâlnit cu tine și ți-am povestit visul și dorința de a fi trecut pe lista cu cei care urmau să fie botezați. Pe data de 25 Martie 2016, plin de bucurie, am intrat în apa botezului. Acolo, L-am mărturisit pe Domnul Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal. Aceasta este mărturia mea personală pe care o fac spre slava și gloria Domnului nostru Iisus Hristos.

Ghiță: Mă bucur pentru sinceritatea cu care ne-ai împărtășit aceste lucruri. În încheiere, ai vreun mesaj pentru cei care vor citi mărturia ta?

Vladimir: Am un mesaj pentru frații de credință: mărturisiți-L pe Domnul Iisus Hristos tuturor, fără încetare. Nu uitați că cei mai mulți nu-L cunosc și că omenirea are nevoie de Hristos. Pentru cei care nu cunosc pe Dumnezeu, aici se numără și mulți din prietenii și amicii mei de acasă. Căutați măcar din curiozitate să vedeți ce spune Sfânta Scriptură. Să vedeți voi înșivă pentru ce S-a născut Hristos, pentru ce a venit în lumea noastră și pentru ce a fost răstignit. Pentru mine răspunsul pe care mi l-a oferit Biblia la aceste întrebări mi-a schimbat viața și acum Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul meu.

Multă sănătate și binecuvântare din partea Domnului Iisus Hristos!

Botoșani /  27.12.2016

{:}{:en}

May God bless you all! I am glad you take time to read what I write. As you well know from my messages posted so far, I am in Botosani penitentiary. Not very many things happen here, but when something happens and Im convinced that God did that something, I do everything possible to let you know about it, for the praise and glory of God.

img_1155

Vladimir Nedelea at „Betleem” Dorohoi Church, 18.XII.2016

 

This is what I did this time. I talked to Vladimir, my inmate colleague and brother in Christ, for a few hours every day (actually, during the 3 Christmas days). I wrote down what Vladimir told me about his life. And I put this extraordinary testimony in the form of an interview. I hope the following will benefit the readers.

George: Tell me please, for the readers of this letter, a few things about you. Your name, where are you from, how old are you?

Vladimir: My name is NEDELEA VLADIMIR, I am from Dorna Candrenilor,  Suceava district and I am almost 40.

George: Tell me, please, what were you arrested for and what sentence you serve?

Vladimir: On Sept. 29, 2009 I committed the deed I was arrested for the next day, and 9 months later I was sentenced to 15 years in prison.

George: I asked you these things so that the readers get to know a few things about you. Now, I would like to find out a few things from your childhood and and youth years, spent in your hometown. Of course, if you agree with it and want me to write about those things.

Vladimir: Of course, it brings me pleasure to remember those times, nice times but also with a lot of work, especially during the summer. At 11 years old I went in the mountains with my father, who owned a sheepfold with a few hundred sheep. Since that summer until I was arrested, for 20 years I spent every summer on the mountain watching the sheep. 

George: What memories do you have about those years you described as nice, but with lots of hard work? 

Vladimir: All my childhood and youth I wandered through Dornelor Mountains, from Tatarca- Poieni Until Suhardului Mountains, from Ousoru until the border of Transylvania, to the Lake Icoana. Also, part of those years I spent on Ascutita Mountain; during the summer watching sheep, during the winter working in the woods, cutting wood.

George: A lot of work, but also a lot of satisfaction.

Vladimir: I liked what I was doing, so I worked with pleasure. After Revolution, many young people from our area left for Western Europe. I had the chance to go and work abroad, but I loved too much my birthplace, and didnt want to leave. Besides, I made enough for my needs.

George: Describe to me you daily life before you got arrested.

Vladimir: A normal life, as I already said. The summer spent at sheepfold, the winter working in the woods.

George: Tell me, please, a few things about your entourage…the friends you spent your free time with.

Vladimir: There wasnt much free time in my work. I used to take a break during religious holidays, when I drank a lot.

George: Have you been a heavy drinker of alcohol? (Vladimir smiles and looks ashamed.)
Vladimir: I was a well-known alcohol consumer, but it wasn
t always like that. In the beginning, I drank occasionally, then it became a habit. But this habit transformed me little by little, into a person I could not recognize anymore.

George: What do you mean by a known alcohol consumer and that it transformed you?

Vladimir: Normally, I was a calm, peaceful, friendly person. After consuming alcohol, I was transformed into an aggressive, fighting man. Many times, after such a time, when sober I could not remember too much of what happened during my drunkenness.

George: So, drinking has caused you a lot of trouble?

Vladimir: When I got under the satanic influence of alcohol I remembered all of those who troubled me. So, with my mind filled with alcohol, I created many incidents, fights, and troubles. Of course, all of them started by myself.  Lots of money I worked hard for were paid on fines, or as a payment in order to get all right with the victims, or pay their hospital bill.

George: Should I understand you had double personality?
Vladimir: When I was sober, I was a hard working guy who kept his word. Everyone loved me. But after I consumed alcohol, I became that mad guy that everyone in the village feared.

George: Im glad I know the good Vladimir, the one you are now (we both smiled). Praise the Lord! Amen!

George:Please tell me now about the circumstances of your arrest, what you did. I know these moments are tightly linked to the alcohol addiction you had for the last few years.

 

Vladimir: Everything started from an older conflict with a man from my village, which was actually started a generation ago, by our parents. It was about a piece of a road that came down the Ascutita Mountain, and was passing on the property of this man, who later became my victim.

George:So, it was an open conflict between you and another man from Dorna Candrenilor?

 Vladimir: Yes, you colud say so. But it was really becoming a conflict only when one of us was drunk. It became routine for years, when I entered a bar and he was drunk and I wasnt, I would live the place, and he was also avoiding me when I was drunk and he was sober.

George: But you never asked yourselves what could happen if you met when both drunk? (The look in Vladimirs eyes became serious and sad)

Vladimir: This exact thing happened in the evening of 29.09.2009. Returning from the woods, where I worked, I stopped at a bar in my village. Though I had quite a lot to drink that day, I stopped at that bar, close to my house, to drink some more before going to sleep.

George: What happened next?

Vladimir: I vaguely remember being in that bar at a table, by myself. The man I was having that old conflict with entered the room, and when he noticed me, he started coming my way threatening me. The moment none of us was waiting for has arrived. The devil created the perfect situation when two enemies face each other, with their minds filled with alcohol and their hearts filled with hate. In a matter of a few seconds, blinded by a huge hatred, I pulled my pocket knife and hit him once, in the chest.

George: Then what?

Vladimir: Then, to my surprise, he turned around towards the door and left without saying a word, and no one in the bar noticed what happened. We were in a space for smokers and no one else was there.

George: What did you do after that?

Vladimir: I went on drinking, and after that I went to the house of someone I knew and slept there overnight. I was exhausted after a day of consuming quite a lot of alcohol.

George: How did you find out about what happened the previous night?

Vladimir: After I woke up from drunkenness, around noon, I found out police was looking for me. I didnt know what for, but I found out when two homicide officers took me in for a declaration. When we got at the police station, I was asked if I had a conflict with the man I stabbed the previous night. I said yes, and they asked me if I stabbed him. My answer was affirmative. Then one of the officers asked me did you know that person  died? At first I couldnt believe it,  I thought they said it only to scare me, but a few moments later ~I realized it was true.

 

George: How did you react when you got that news? What thoughts crossed your mind?

Vladimir: Right there I realized that, this time, there was no escape for me and I will spend many years behind bars. All the words of my parents came to my mind, when they were telling me to stop drinking, otherwise I will end up badly. The situation was extremely bad. I took the life of a man, and in that moment, nothing could be changed anymore. Alcohol has taken another life, but this time with my own hand.

George: Its been 8 years since that moment, you surely cannot do anything now to bring back that man. But, if we could replay the time back, what decisions could you take to make your life different today?

Vladimir: The way I see things now, after so many years, I believe my life could have been different, if I took the decision to follow the Lord, when I had the chance to do that, when a friend took me to an evangelistic evening at the evangelical church in out village.

George:Should I understand that God called you to repentance before the accident happened?

Vladimir: Yes, God in His goodness has sent people in different situations to talk to me about His plan and about salvation that comes through faith in His only Son, Jesus Christ.

George: What was the reason you refused to receive Jesus Christ as Lord and Savior in your life? What kept you away from this decision?

Vladimir: There were several motives, I believe the entourage and advice of so-called friends, who said the repenters are lost, that it is a sin to change your religion, and you should die keeping the forefathers faith. And, ever since I was a child, I remembered the priest in the village saying that it is a sin even to shake hands with a repentant, or to receive books from them. Words like that, combined with alcohol, kept me away from the truth.

George: Personally, I understand you perfectly. Even today such words are being spoken about people who want nothing else but be obedient to God and share with others the truth of the Scriptures. Arrest followed, trial and 8 years of prison until today.  How did you live through these times and what happened during the years spent here?

Vladimir: The guilt of a murder pushes hard, as a large stone, on the soul of the guilty one. However tough the murderers try to look, I tell you from my own experience they dont sleep well at night and that how it should be. I was imprisoned in Botosani for 15 years to serve. Then I was transferred to Bucharest, at Rahova penitentiary. I was there for 5 years, and I worked as a carpenter. The time was passing slow, guilt was heavy. I was like a man who, though didnt have too much, has lost everything in life.

George: And yet, how or rather where did you find the strength to go on?
Vladimir: I remembered the prompting received that night at the church. I remembered the advice of those repentant people and the fact that there is a God who forgives and lifts the guilt of sin of every man, no matter how much he sinned.

George: Those things gave you strength?
Vladimir: Yes, and more than that, I had with me a Bible I received that night at the church from a Christian friend. I started reading it, though I didn
t know too much. Following the advice of another inmate from Rahova penitentiary who was reading the Bible himself, I did a correspondence bible course, with a Christian association. Slowly, my eyes started opening more and more. The more I read, the more I realized my urgent need of God. I only knew a god painted on an icon. I didnt know He is alive, that He speaks to people, and answers their prayers. I had no idea why Jesus Christ was born. I have lived all my life in darkness, though I considered myself a Christian continuing the faith of my father. I had no clue of the elementary things of Christianity.  

 

George: From what you tell me its clear that God, in His love, spoke to your heart. What decisions did you take after that?

Vladimir: A year and a half ago I was transferred again to Botosani Penitentiary. Here I found some things that pleasantly surprised me. The fact that you guys were meeting daily for prayer and bible study and that there are Christians from the outside that come weekly to minister inside the penitentiary were for me reasons for joy. I could clearly see that God allowed me to return to this prison so that I could get more of His Word. As you well know, I started attending your daily prayer and bible study meetings. Here I got the conviction that I need a personal relationship with god, which could be obtained only through faith in His only Son, Jesus Christ. 

George: I perfectly remember those moments; it was like yesterday, even though more than a year and a half has passed by. I can only give praise to God for all that wonderful time. What prompted you to make a covenant with God, to surrender your heart and life to the Lord Jesus Christ?

Vladimir: The first and most important reason was the fact that I understood that Jesus Christ will forgive all the sins of my past. But, more important than anything else is that He will offer forgiveness for the murder I committed. Nobody ever talked to me about forgiveness. I believed that I will always have to carry with me what Ive done in the past. That until I met the Lord Jesus Christ. Another reason is the fact that I realized that He is alive and answers prayers.  Exactly a year ago, around holidays, I was in a delicate situation. I was lacking everything; nobody visited me for a few months. Nobody knew my situation, but God and me. I was very sad and heavy hearted due to that situation. But the God to whom I started praying, the True and Holy One, looked toward me, an inmate and a hopeless man, and from heaven He answered my prayers. A Christian neighbor, whom I havent seen for 7 years, and never talked to him all this time, came and visited me unexpectedly. I could expect anyone to come and see me, but him. Then I saw with my eyes how greatly the Lord, in whom I trust, works. God sent him to bring me food for the body, but more important food for soul. He spoke to me from Gods Word; he strengthened my faith, telling me to read Psalm 32 and Acts 10.

George: I perfectly remember how happy you were after that visit. Shortly after that, you decided to get water baptized. How was it?

Vladimir: One evening at the prayer time I heard there will be baptisms and that a number of inmates will be baptized. That night, I knelt down before the Lord and asked Him to speak to me, to tell me if it is good for me to make this New Testament covenant with Him, in the water of baptism. Well, I want to tell you that God spoke to me that night, through a very clear dream, that I have to repent and get baptized. The next day, I met you and told you my dream and the desire to be put on the list of those who will be baptized. On March 25, 2016, full of joy I entered the water of baptism. There, I confessed the Lord Jesus Christ as Lord and personal Savior. This is my personal testimony and I share it for the praise and glory of our Lord Jesus Christ.

George: I am glad for the sincerity in the things you shared with us. In closing, do you have any message for those who will read your testimony?

Vladimir: I have a message for my brothers in faith: tell everyone, unceasingly, about the Lord Jesus Christ. Dont forget that most of the people dont know Him and humanity needs Christ. For those who dont know God, and here many of my friends and acquaintances at home are included. At least out of curiosity search and see what the Holy Scripture says.  To see for yourselves why Christ was born, why He came into the world and why He was crucified. For me the answer the Bible offered to these questions changed my life and now I serve God with all my heart and soul.

Good health and blessings from our Lord Jesus Christ!

 

Botoșani /  27.12.2016

{:}

6 răspunsuri la „{:ro}MĂRTURIE: Am avut nimic, am pierdut totul!{:}{:en}TESTIMONY: I had nothing, I lost everything!{:}{:es}TESTIMONIO: ¡No tenía nada, perdí todo!{:}”

  1. Deosebit! Multumim pentru impartasirea acestei marturii nu fericite, dar profunde si insemnate..

    Apreciază

  2. Cel care cunoaste toate
    Spune; nu v-am cunoscut!…
    Celor care-au avut parte
    Sa-L cunoasca si n-au vrut…

    Ca n-ai sanse prin spitale?
    Ca printre flamanzi e greu
    Sa-ntalnesti in inchisoare
    Vreun fiu al lui Dumnezeu …

    Ba bine ca nu se stie
    Ce-am pierdut si ce-am gasit
    Cand cereasca-Mparatie
    In inima am primit…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s