Gândurile lui Ghiţă Ignat, fratele meu în Hristos, îmi aduc aminte de Pavel care întemniţat fiind, scria mesaje de încurajare pentru cei de afară. Ghiţă, sau Champ, cum îi spun eu, m-a sunat într-un moment în care îmi bătea zdravăn la uşă descurajarea. Bucuria lui a fost molipsitoare, iar credincioşia lui faţă de Domnul m-a determinat să am altă atitudine în acele momente grele.

Ghiţă mă sună aproape săptămânal, sau poate chiar mai des. Îmi împărtăşeşte fiecare bucurie pe care o are. Repet, fiecare bucurie pe care o are. Trebuie să menţionez faptul că niciodată de când vorbim, nu s-a plâns. Sportul l-a învăţat să reziste şi să nu renunțe niciodată. Credinţa i-a dat forţa nu doar să reziste ci şi să câştige, să câştige suflete pentru Hristos.

Champ, vreau să-ţi spun că ai produs în inima mea exact acelaşi sentiment pe care l-a transmis apostolul Pavel Filipenilor. Şi anume: „Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu”.

Pânâ când ne vom revedea, fii tare!

Transmite aceste gânduri tovarăşilor tăi.

„Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” Filipeni 1:9-11

Cu dragoste în Hristos, Alin Jivan.

Sunt de ceva vreme în pușcărie. Cu siguranță, nu a fost un timp ușor. Cine spune că e ușor sau plăcut să stai într-un astfel de loc, cred că minte. Nu a fost ușor nici pentru mine, nici pentru cei dragi ai mei. Însă, totdeauna chiar în mijlocul acestei perioade grele a vieții, Dumnezeu a avut grijă să ne aducă sau mai degrabă, să ne binecuvânteze și cu momente frumoase în care inimile noastre să se poată bucura.

Unul dintre aceste momente s-a petrecut vineri, 28 Aprilie 2017. Cuvântul lui Dumnezeu spune că „…este mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință…” – Luca 15:7. Conform cu învățătura Sfintelor Scripturi, ceea ce s-a petrecut aici în pușcărie în acea zi de vineri  a fost un motiv de mare bucurie, nu doar pentru noi deținuții, ci și pentru întreg Cerul. Motivul bucuriei noastre a fost faptul că 5 dintre colegii mei deținuți au făcut legământ cu Dumnezeu și l-au mărturisit pe Domnul Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal în apa botezului.

Nu este pentru prima dată când au loc astfel de evenimente. De când sunt aici au mai fost două evenimente de genul acesta în care 24 dintre colegii mei, au ales să facă cea mai frumoasă mărturisire în fața multor martori, mărturisire prin care, în deplină cunoștință de cauză, și-au declarat dragostea pentru Cel care a murit pe crucea Golgotei pentru păcatele lor.

Nu știu ce părere au unii sau alții; nu știu dacă în afară de noi cei din penitenciar și de cerul întreg, mai are cineva timp să se bucure când oameni care altădată erau departe de Domnul prin tot ceea ce făceau sau vorbeau, acum au înțeles că Fiul lui Dumnezeu din iubire pentru ei, s-a făcut OM, a venit în lumea noastră păcătoasă tocmai pentru a le oferi o șansă la viața veșnică.

Imediat după eveniment, am sunat-o pe soția mea pentru a-i transmite bucuria pe care o aveam. S-a bucurat draga mea soție foarte mult. Ea mereu se roagă pentru mine cât și pentru ceilalți deținuți, ca Dumnezeu să le miște inimile și să se întoarcă la Domnul.

Către încheierea conversației, i-am spus că vreau să mai sun pe încă vreo doi frați pentru a lăuda și mări pe Domnul și pentru a le spune că Dumnezeu iubește și penalii. Adriana mi-a spus ceva care m-a întristat foarte mult. Mi-a zis să nu mai sun pe nimeni, să țin pentru mine tot ceea ce a făcut Domnul aici pentru că frații de afară, în general, sunt prea ocupați pentru a se putea bucura. Sunt prea prinși cu afaceri, cu treburi pentru a se gândi chiar și pentru un moment că Dumnezeu încă lucrează cu putere și că pentru asta, El merită toată lauda și cinstea.

Nu am putut ține doar pentru mine acea mare bucurie, iar primul frate pe care l-am sunat a fost Alin Jivan. Auzind vestea a strigat cu glas tare: „Slăvit să fie Domnul!” Mi-a spus încă ceva: „Frate Ghiță, mă bucur că Dumnezeu lucrează în pușcării. Mă bucur că oamenii de acolo îl primesc pe Domnul Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal. Adevărat este că pe noi, cei de afară, nu ne mai interesează salvarea sufletelor pierdute, ci doar satisfacerea ambiţiilor egoiste, de aceea este atâta frământare în poporul lui Dumnezeu. Se pare că voi trebuie să vă rugaţi pentru noi, (cei liberi), cei de afară.”  

Și am început să facem acest lucru.  Împreună cu frații din penitenciar ne rugăm ca Dumnezeu să lucreze așa cum a făcut-o aici în pușcărie de atâtea ori. Să lucreze cu putere și afară în libertate. Poate că pare ciudat sau poate că vi se pare prea mult, dar este într-adevăr realitate: frații voștri deținuți se roagă pentru voi. Și zic ca Dumnezeu să fie lăudat și glorificat în veci de veci!

Ținând cont de cuvintele fratelui Alin Jivan, l-am rugat să scrie câteva rânduri de încurajare și zidire, la fel cum l-am rugat și pe fratele Ilie Tapârdău din Vicovul de Jos să scrie câteva rânduri despre lucrarea din pușcărie. El este unul dintre frații care ne vizitează lunar, aducând Vestea Bună aici în închisoare. A fost martor și este unul dintre frații care au oficiat cele trei botezuri în apă care au avut loc aici în penitenciarul din Botoșani. Mi s-a părut potrivit să îl rog să scrie câteva gânduri. Îmi pare rău că nu putem face fotografii la aceste evenimente. Suntem într-o închisoare iar regulile sunt stricte în privința aceasta și cred că e normal să fie așa.

Dumnezeu folosește oameni din toate mediile sociale în minunata Sa lucrare. Vreau să mulțumesc din toată inima conducerii penitenciarului pentru sprijinul oferit, cât și fraților implicați în această lucrare. Nu sunt puțini. Sunt mulți, de aceea nu pot scrie numele fiecăruia; sper să nu se supere nimeni. Dumnezeu îi știe pe toți și cunoaște toate sacrificiile făcute de fiecare dintre ei. El va răsplăti fiecăruia pentru efortul dăruit acestei lucrări minunate realizate pentru slava Lui.

Vă scriu toate acestea pentru ca și dumneavoastră să vă bucurați, să lăudați și să glorificați Numele Dumnezeului Celui Viu care face posibile lucrurile pe care oamenii le consideră imposibile. Slăvit să fie Numele Său în veci. Vreau ca toți oamenii să știe că singurul merit pentru schimbarea vieților noastre îl are Domnul Iisus Hristos, pentru că El este Cel care s-a jertfit pe crucea Golgotei pentru păcatele noastre.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cei care vă rugați pentru noi și pentru lucrarea de aici. Vă rugăm fierbinte să vă rugați în continuare pentru noi, știind că avem nevoie de rugăciune. Dumnezeu să fie lăudat și glorificat în veci de veci!

Ținând legătura prin telefon cu fratele Ilie Tăbîrtău, fratele care a oficiat botezurile și rugându-l să scrie câteva cuvinte, mi-a transmis următoarele: „Înainte de a începe slujirea în penitenciar, Dumnezeu a vorbit cu privire la lucrarea de acolo. Ne-a promis rod în penitenciar, înainte de a face prima vizită acolo. Nu suntem singurii care slujim acolo. Sunt frați din Botoșani care merg în închisoarea de acolo dinaintea noastră. Mă bucur că Dumnezeu lucrează într-un mediu precum pușcăria, iar dorința mea este ca Lumina Lui să biruiască întunericul și cât mai mulți deținuți să vină la Lumina care este Domnul Iisus Hristos. Mă bucur pentru frații noștri deținuți. Dumnezeu să îi binecuvânteze!”

Închei aici această scrisoare, mulțumindu-I lui Dumnezeu zilnic pentru bunătatea și pentru îndurarea Sa arătată față de noi.

Botoșani  /  1 Mai 2017