De la Noe la Babel

Salvarea pregătită de Dumnezeu versus salvarea gândită de oameni.

Nu este ușor să-ți construiești o corabie și să dureze 100 de ani, în pofida circumstanțelor, previziunilor oamenilor, împotriva curentului vremii, împotriva tuturor opiniilor interlocutorilor. Chiar dacă planul presupunea prea mult timp, risipa de energie, batjocura celor care gândesc altfel dar crezând că sunt cei mai mulți, gândesc și corect.

Noe și-a început meticulos lucrarea, a început să construiască fără să fi fost arhitect, fără să aibă un profesor recunoscut în acea vreme ca fiind specialist în bărci, nici nu trebuia, oamenii nu auzise că se poate să plouă și dacă ploua prea mult atunci s-ar aduna suficientă apă ca să poți înota. Totuși, Noe a primit niște instrucțiuni de undeva, se pare că sursa aceasta era una la care ceilalți nu puteau să aibă acces, deoarece viața și căutările lor se îndreptau într-o altă direcție… Dumnezeu, care l-a sfătuit pe Noe, nu putea să-i învețe pe oamenii care-L ignorau și renegau, El nu poate, pentru că legea făcută tot de El nu-L lasă să îngrădească omului libertatea și să dea buzna în viața cuiva, forțându-l să aleagă ce este bine. Este interesant că au trecut 5 ani și Noe nu a renunțat, au trecut 10 ani, 30 de ani , 90 de ani, și într-un final ajunge la 100 de ani. Noe a continuat să creadă, să persevereze, să se opună presiunii creată de majoritate, și, într-un final, și-a salvat casa de nenorocirea care a cuprins întreaga planetă.

Dar de acum a existat un precedent, nenorocirile ne pot ajunge la orice pas… avem nevoie de siguranță. Oamenii vor să se simtă siguri, stăpâni, să controleze desfășurarea ostilităților și, chiar dacă Dumnezeu ar vrea să mai gândească la vreo nenorocire, oamenii să fie cu un pas înainte, și poate chiar să ajungă la nivelul lui Dumnezeu. Biblia ne spune ca s-au apucat de un turn care să ajungă până la cer. Ei și-ar fi dorit să își facă un nume. Interesant, oamenii de astăzi și de ieri tot încearcă să construiască un turn, o lume sigură, fără să fie nevoie de Dumnezeu, dar de fiecare dată au eșuat, și continuă să eșueze. Știți că atunci când omul se crede înțelept, din cale afară de inteligent, este de fapt nebun? A-L scoate pe Dumnezeu din planurile tale înseamnă nebunie, sinucidere. Oamenii au vrut să își facă un nume, să impresioneze, să se facă cunoscuți și să dețină puterea.
Știți că fiecare dintre noi, la orice nivel social am fi, putem construi un Babel, bineînțeles ne vom gândi că doar cei care vor să conducă și să controleze lumea, se iau la trântă cu Dumnezeu, demonstrând că ei pot crea, distruge, controla totul, doar ei pot să construiască un Babel.
Dar până la cel mai neînsemnat om se extinde această mentalitate babiloniană, ea începe cu o dorință puternică de a te face renumit, de a demonstra că tu controlezi, măcar într-o mică măsură lucrurile, de a impresiona.

Știți că atunci când tu ai un salariu de 1500 lei și îți cumperi adidași de 1000 de lei, ca să arăți prietenilor ce mergători șmecheri ai, ești condus de această mentalitate… Atunci când conduci o mașină doar pentru a impresiona, ești de fapt controlat deja de această mentalitate… Atunci când te căsătorești ca să impresionezi, când faci o faptă bună, strict din motivația de a impresiona, atunci când ții cont prea mult de părerea celorlalți, când de fapt știi sigur că trebuie să faci un lucru pentru a ajuta pe cineva în nevoie, dar nu o faci, pentru că renumele îți va fi pătat, printr-o anume asociere cu o persoană răufamată, atunci ești controlat de gândirea babiloniană. Toate acestea vor avea un sfârșit tragic, vor sfârși prin a crea ruine, adidașii vor aduce foame, mașina va aduce datorii, căsătoria va crea o viață nefericită și într-un final divorț.

Ce s-a întâmplat la Babel? Li s-au încurcat limbile, nu s-au mai putut înțelege, deși toți aveau același țel. Același lucru se întâmplă cu cei care fac orice din dorințe egoiste, dorințe de etalare, dorința de a-și crea faima, dorința de a controla alți oameni. Observi că, deși îți dorești să duci la bun sfârșit un plan, ai totul pregătit, dispui de toate resursele, este foarte bine gândit, până în cele mai mici amănunte, rămâne doar o chestiune de timp până la realizare, dar se întâmplă ceva pe parcurs, deși tu spui una, echipă ta înțelege alta, deși ceilalți își doresc și spun ceva, tu interpretezi greșit, apare frica, teama de trădare, începi să interpretezi fiecare cuvânt din perspectiva fricii create în mintea ta. Și așa limbile se încurcă, planurile rămân neterminate, chiar dacă toți vorbesc aceeași limbă, totuși fiecare înțelege altceva, te miri ce pot înțelege unii când ceilalți spun cu totul altceva.

Așa se sfârșește fiecare lucru care are ca obârșie o dorință egoistă babiloniană… Așa a sfârșit Hitler, Stalin, Ceaușescu, orice imperiu… Așa a sfârșit Ion care a luat-o pe Maria, pentru că era cea mai frumoasă fată din sat. Așa a sfârșit-o cel care și-a cumpărat Porsche și el abia putea să plătească factura la gaz.

Așa vor sfârși cei care vor să controleze lumea.
Ce diferență între Noe și cei care s-au apucat de Babel, Noe împreună cu trei fii au lucrat cu sârguință, perseverență, conform poruncii lui Dumnezeu, si au reușit. Cei de la Babel au lucrat de capul lor dovedind că pot face singuri planuri, scoțându-L pe Dumnezeu și principiile Lui din calcule, și s-au autodistrus.

Cei care conduc lumea astăzi cu cine au făcut planurile?

Tu ce fel de planuri ai?

Un articol scris de Puiu Ursaciuc

Un răspuns la „De la Noe la Babel”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s