Bătaia din ușă

Square

Un mare pictor a realizat un tablou în care a pictat pe Domnul Iisus Hristos, stând în picioare, cu un felinar în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă bătând la o ușă năpădită de iederă.hristos-la-usa.jpg
După ce a încheiat lucrul la pictura cu pricina, pictorul a chemat pe un prieten al său, care era tot pictor de meserie, să arunce un ochi la lucrarea sa și să-și dea o părere.
Prietenul a privit tabloul și a zis: ai făcut o mare greșeală, dragul meu, ușa nu are mâner. Cum ar putea să intre Mântuitorul?
Pictorul a zâmbit și i-a zis: „Nu este nici o greșeală, mânerul este pe dinăuntru. Mântuitorul Iisus Hristos bate la ușă, El nu intră decât într-o inimă deschisă cu voia păcătosului”.
Această povestioară, pe care am găsit-o scrisă undeva, exprimă un mare adevăr: acela că Domnul Iisus nu intră cu forța în inima nimănui, Mântuitorul stă la ușa fiecărui om de pe planetă și bate.
Cum bate El la ușă??? Orice întristare, necaz, suferință, dar și orice bucurie, realizare, împlinire este o bătaie la ușa inimii tale încuiate.
Domnul Iisus nu obligă pe nimeni, El a pus în noi încă de la început discernământ pentru a putea alege.
Chiar și ceea ce vă scriu eu din pușcărie poate fi considerat o bătaie a Domnului Iisus la ușa inimii voastre, pentru că eu nu scriu decât ca cei care citesc să Îl vadă pe El, pe Mântuitorul și poate cine știe… măcar unul să deschidă ușa!
Am deschis ușa inimii mele Domnului Iisus, în momentul în care eu băteam disperat la ușile încuiate ale „prietenilor și apropiaților” dezamăgirea de a-mi fi închise în nas anumite uși de către oameni, m-a făcut să-mi fac curaj (de parcă ar fi trebuit curaj) să-I deschid Mântuitorului care bătea deja de ani buni.
L-am ignorat atâția ani, tocmai pentru că aveam confortul și bunăstarea care-mi ziceau „ce nevoie ai de Dumnezeu când poți avea totul și în același timp să nu trebuiască să dai socoteală nimănui?” – era o minciună, de două ori minciună, odată că nu aveam totul și apoi că a trebuit să mai dau și socoteală. Dar asta face diavolul, la asta se pricepe cel mai bine, Domnul Iisus îl numește „tatăl minciunii”.
Ce ar fi să refuzi să îl mai crezi pe vrăjmaș și să arunci de îndată o privire la ușa inimii tale, să vezi: oare Domnul nu este chiar în acest moment acolo, oare nu bate El chiar acum la inima  ta? Lasă-L să intre, omule, nu-L lăsa să aștepte pentru că făcând astfel, pericolul se ascunde în faptul că s-ar putea să vină o zi când El să nu mai bată. Ce te vei face atunci, ce ai mai putea face atunci când, disperat, să Îl primești, deschizi ușa inimii, iar acolo unde te așteptai să Îl găsești pe Domnul Iisus nu va fi nimeni? Este posibil un astfel de scenariu? Eu cred că DA și îmi doresc ca nimeni să aibă neșansa să pățească astfel. De aceea, Duhul Sfânt zice: „astăzi”, nu mâine, poimâine, ci „astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” Evrei 3:7.
Mâine este o iluzie, o minciună suntem atât de siguri de ziua de mâine, însă nu putem fi siguri dacă în ora ce urmează vom mai fi în viață. Astăzi deschide-I, astăzi, cât încă mai bate la ușa inimii tale.
Nu am nimic de câștigat dacă cineva citește ce scriu și într-un moment de sinceritate se hotărăște să și deschidă inima Domnului Iisus, nu mi se taie vreo zi din pedeapsă și nici nu primesc vreo porție de mâncare în plus… câștigul în totalitate este a celui care alege să răspundă chemării extraordinare făcută de Fiul lui Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
S-ar putea să citești din curiozitate și să nu crezi o boabă din ce scriu aici, sau s-ar putea să fii curios dacă e adevărat și atunci să te îndrepți către Cuvântul lui Dumnezeu care este Biblia și să verifici să vezi dacă așa stau lucrurile. Dacă alegi varianta a doua ești câștigat omule! În rest, îți doresc tot binele din lume, Dumnezeu să te binecuvânteze!!!

Lasă un răspuns