DE CE SUNT VINOVAȚI EVREII?

Square

Probabil că nu aș fi scris niciodată un asemenea articol dacă nu aș fi găsit o oarecare urmă de dușmănie a unora dintre cei din neamul meu românesc împotriva evreilor. O dușmănie absolut gratuită, care a fost semănată de-a lungul multor generații. Unde aevrei început? Nu știu. Ceea ce știu însă, este că dacă stai de vorbă astăzi cu oameni din popor care au o educație peste medie în general, vei găsi păreri contra celor care au fost numiți ”jidani”. De ce? Încă nu știu, sper ca într-un sfârșit să aflu.

Crimele săvârșite împotriva acestui popor de-a lungul anilor sunt cunoscute și nu mai trebuie menționate. De la așa zisa „vină”, cum că ei ar fi adus și răspândit ciuma în Europa Evului Mediu până la o altă „vină”, și anume aceea de a fi născut într-un anumit popor, cu alte cuvinte „vina de a fi evreu” (o astfel de „vină” a fost folosită de naziști pentru a-i condamna la moarte), evreii s-au confruntat în cele două mii de ani de pribegie cu multă ură, dușmănie și dispreț din partea celorlalte popoare.

Or fi fost evreii, „cheie de biserică”? Nu cred. Mă gândesc că multe din acuzele aduse lor, în afară de cele total absurde, se prea poate ca unele să fie adevărate. Așadar, evreii ca popor au luat decizii greșite datorită unor lideri pe care i-au avut, decizii care au atras asupra lor, ura celorlalți. Dar, vreau să întreb: oare doar evreii au luat decizii greșite? Doar poporul evreu a făcut lucruri urâte? Nu există oare și la alte națiuni și popoare ale lumii anumite lucruri cu care să se mândrească sau de care să le fie rușine?

Cu siguranță, toate popoarele lumii au precum pădurea, „uscăturile lor”.  Dacă mă întrebi pe mine, despre persoana mea, îți pot spune (deși nu îmi place cum sună lucrul acesta) că sunt o uscătură a poporului meu. Lăsând la o parte cele câteva rezultate sportive la nivel internațional, sunt o uscătură datorită deciziilor greșite pe care le-am luat în trecut. Simplul fapt că scriu aceste rânduri dintr-un penitenciar vorbește de la sine despre cine am fost. Cu toate acestea, poți condamna între poporul român pentru greșelile care îmi aparțin? Poți pune în cârca unei națiuni deciziile greșite ale unora din acel neam?

Cred că poți, sigur că poți; dar, crede-mă… trebuie să fii plin de ură să faci asta. Dacă eu am fraudat conturile bancare ale unor oameni din alte țări, asta nu îți dă dreptul să arăți cu degetul către întreaga țară a cărei cetățean sunt. Țara mea are și a avut oameni de calibru internațional în toate domeniile. Nu poți confunda un neam întreg cu un singur om, decât dacă, așa cum am scris puțin mai sus, ești plin de ură. Nu poți urî poporul german pentru că, la un moment dat, au avut la conducere un grup de oameni nesănătoși la minte care, să spunem, ți-au trimis bunicii în lagărele de concentrare de unde nu s-au mai întors acasă niciodată. Nu poți urî Rusia, spre exemplu, pentru regimul comunist care odată impus în 1945, poate ți-au vânat rudele și le-au aruncat în pușcărie sau le-a trimis la canal fără nicio vină, rude care nu s-au mai întors acasă niciodată. Nu poți, de altfel, urî Statele Unite ale Americii sau pe americani pentru că într-o conjunctură nefericită a istoriei, ne-au bombardat țara omorând sute sau chiar mii de români. Nu poți urî un neam, un popor pentru acțiunile unei mici minorități ai acestora.

Un coleg deținut, un domn mai în vârstă, a afirmat următorul lucru când purtam o discuție cu mai mulți deținuți despre subiectul acestui articol: „Evreii erau atât de nesuferiți încât înainte de al doilea război mondial, când mergeai la un evreu negustor să îi ceri un sac de faină cu împrumut, îți dădea doar dacă îi aduceai doi saci cu faină înapoi”. Am spus OK. Încercam să-i dau dreptate în parte. Nu-i deloc ușor să plătești dobândă. Cui îi face plăcere acest lucru?

I-am răspuns astfel: „Haide să vedem ce s-a întâmplat mai departe cu poporul nostru. Tactica evreului de a cere dobândă nu era bună, însă după ce au fost izgoniți și s-a terminat războiul, au venit comuniștii. Ce au făcut aceștia? I-au luat românului, nu doar sacul de faină, ci și grâul, și pământul, animalele, chiar și plugul și grapa”. Comunismul a făcut din românul liber un sclav pe propriul lui pământ. Așa după cum am scris puțin mai sus, nu poți urî întreg poporul rus pentru dezastrul numit „comunism”. Cum poți urî atunci poporul evreu pentru atitudinea personală a unora sau altora dintre ei.

Scriu toate aceste rânduri din propria-mi inițiativă, din dorința de a transmite următorul mesaj: „Nu vă lăsați influențați de cei care urăsc acest popor și care fac acest lucru de mii de ani, de multe ori pe baza unor motive închipuite. Ci, mai degrabă, cercetați mai profund cine sunt acești oameni și de unde vin, înainte de a-i judeca într-un fel sau altul”.

Eu sunt creștin și pentru orice creștin, Biblia este cartea de căpătâi. Noi, creștinii, socotim că acolo găsim Cuvintele Vieții și așa este. Citind Biblia, citesc implicit și istoria acestui măreț popor. Citindu-le istoria, nu pot să nu remarc faptul că (aceasta este o opinie strict personală), acest popor a fost și este urât de celelalte popoare dintr-o limpede și pură gelozie.  Felul în care Dumnezeu a binecuvântat evreii, de la Avraam și până astăzi, cred cu tărie că stă la baza atâtor sute de ani de prigoană și dușmănie.

Deși evreii sunt câteva milioane, din punct de vedere statistic, nu ar trebui să auzim multe despre ei, comparând numărul lor comparativ cu numărul total al oamenilor care trăiesc pe acest pământ, circa 7 miliarde de suflete. Totuși, despre evrei se aude disproporționat de mult, față de numărul lor destul de mic ca națiune. Mai mult, contribuția lor la lista mondială a marilor nume din religie, știință, literatură, muzică, finanțe și filozofie este de-a dreptul uimitoare.

Perioada de glorie a Greciei antice, spre exemplu, a durat cinci secole. Imediat după aceea, această națiune s-a transformat  într-un popor crescător de animale, fără să mai dobândească vreodată măreția pierdută. Nu la fel s-a întâmplat cu evreii. Întreaga lor istorie de 4000 ani a fost și este un timp prielnic, o perioadă creatoare pentru acest neam. Contribuțiile lor au fost absorbite atât de oameni din est cât și din vest, deși nici unii și nici ceilalți, nu-și dau seama de lucrul acesta. Sau, când li se amintește acest fapt, nu sunt deloc dispuși să recunoască, că sunt totuși îndatorați evreilor.

Timp de aproape 3000 ani, acest popor nu a avut o țară a lor și totuși, au trecut prin foc și apă, și au supraviețuit. Nu cred că inteligența lor a stat în spatele acestor experiențe, ci CEL care i-a vorbit la început lui Avraam și care a făcut legământ cu el. Dumnezeu îi promite lui Avraam, datorită credincioșiei lui, protecție și binecuvântare atât pentru el cât și pentru urmașii lui. Dumnezeu nu le promite că o vor duce mai bine, ci faptul că vor fi cu adevărat un popor ales al Său – Geneza 12:3

Și iată că după 4000 ani de greutăți, pericole, încercări au rămas uniți și un popor de neclintit. Nu sunt neapărat un fan al lor, dar nu pot să nu văd niște realități care s-au petrecut și se petrec sub ochii noștri. Nu pun asta pe seama inteligenței lor ca popor, ci pe seama bunătății și credincioșiei lui Dumnezeu față de ei. Urând poporul evreu ai toate șansele să te trezești că îl urăști pe Cel care i-a creat și care i-a adus până aici, adică pe Dumnezeu.

Mișcarea Legionară din România a fost o mișcare antisemită. Unii dintre liderii acesteia au declarat că sunt creștini, că îl iubesc pe Domnul Iisus Hristos, pe fecioara Maria, pe sfinții apostoli, dar în același timp, că îi urăsc pe evrei, învinuindu-i de tot ceea ce se petrecea rău în societate. Cred că este lipsit de logică să spui că îl iubești pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe mama Lui, Maria, pe apostoli, din moment ce tu urăști evreii, pentru că ei înșiși erau evrei. Credincioșii autentici care îl iubesc cu adevărat pe Cel care este Dragoste pentru noi, pe Domnul Iisus Hristos, nu vor urî niciodată nici pe evrei, nici pe țigani, nici pe negri, nici pe asiatici, nici pe buni și nici pe cei răi. Creștinul are ca scop să iubească. Creștinul, ucenicul lui Iisus Hristos, nu urăște pe nimeni; cu atât mai puțin pe poporul ales al lui Dumnezeu.

Mă tem că trăim niște vremuri când mișcări ca cea legionară sau cea fascistă caută să își facă din nou vocea auzită. Ca și creștini, cred că este vremea să ne coborâm pe genunchi și să ne rugăm atât pentru pacea Ierusalimului cât și pentru pacea celor care au inimile pline de ură.

Îmi vine în minte un verset din Geneza 12:3 – „…voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine…”. Este bine de meditat la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, căutând să nu ne lăsăm influențați de alții și să ne trezim că avem un dinte împotriva poporului evreu, fără măcar să știm despre lucrul acesta.

Mă rog ca Dumnezeu care poate toate lucrurile, să schimbe inimile tuturor celor care urăsc, fie evrei, români sau din alte popoare. Să îi facă pe toți deopotrivă să își întoarcă privirile spre Hristos Iisus, adevăratul Mesia.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Botoșani / 24.04.2017

Comment

6 Replies to “DE CE SUNT VINOVAȚI EVREII?”

  1. Frumos articol. As face o mentiune: au si evreii merite ptr ca Elohim i.a binecuvantat cu o inteligenta aparte. In rostirea binecuvantarilor din Deuteronom se mentioneaza ca”…vei fi cap si nu coada, vei da cu imprumut si nu vei lua imprumut…”
    Asa ca nu pot fi acuzati si condamnati evreii pentru inteligenta daca creatorul asa ia dotat!

  2. Frumos articol despre un popor ca toate celelalte, cu bune si rele. Si dacă Dumnezeu i-a ales, înseamnă ca așa trebuie sa fie. Fiindcă ma îndoiesc ca un alt popor supus atâtor orori ar fi supraviețuit .

  3. Cine va binecuvanta pe Evrei va fi binecuvantat şi cine nu va fi….!!!

Lasă un răspuns