Din biserică la pușcărie

Square

Eram la una din serile de rugăciune pe care le avem aici în penitenciar. Suntem vreo 15-20 de deținuți care ne adunăm seară de seară de la ora 16:20 la ora 17:30 pentru a-i cânta Domnului, a ne ruga și a studia Scriptura. De câteva seri, Dumnezeu mi-a pus pe inimă să încurajez pe frați să pregătească fiecare câteva versete, iar la întâlnire fiecare să vorbească din ele.

din-biserica-la-puscarieEra seara când îi venise rândul lui Ionuț să citească un Cuvânt și să ne spună ceea ce i-a vorbit Dumnezeu din acel Cuvânt. A citit din 2Timotei 3. Pe când ne vorbea, privirea mea s-a îndreptat către versetele 14 și 15 din același capitol. Citindu-le de câteva ori, am simțit îndemnul lui Dumnezeu să mă pregătesc să vorbesc din aceste 2 versete, dar nu știam nici când, nici cui. Când fratele Daniel de la Rădăuți mi-a transmis că există posibilitatea ca noi, grupul de frați din penitenciar, să avem șansa să fim într-una din duminicile viitoare într-o biserică din Suceava sau Rădăuți, am știut în acel moment că Dumnezeu vrea ca eu să le vorbesc fraților din biserica în care vom ajunge din acele două versete, și anume versetele 14 și 15 din 2 Timotei 3.

Citind din nou aceste versete și căutând să pregătesc mesajul pe care îl vrea Domnul de la mine, am primit îndemnul să și scriu acest mesaj și să îl public pe blogul personal având speranța că poate fi de ajutor pentru cei care citesc.

„Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat; din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus” 2Timotei 3:14, 15.

Apostolul Pavel îl numește pe Timotei „adevăratul meu copil în credință” și „copilul meu preaiubit”. Timotei era fără dubiu foarte iubit de apostolul Pavel. Apostolul Pavel îl trimite pe Timotei în Efes pentru a vesti Evanghelia Domnului Isus și pentru a ajuta spiritual bisericile și lucrarea de acolo. În acest context, Pavel îi atrage atenția lui Timotei de anumite pericole care ar putea să îl pândească pe tânărul ucenic. În versetul 13 din același capitol, apostolul Pavel îi spune: „Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții și se vor amăgi pe ei înșiși” 2Timotei 3:13. Pavel îl pune în gardă pe Timotei, să fie întotdeauna atent la cei cu care se însoțește, cu care se întâlnește, cu anturajul pe care și-l formează, deoarece există posibilitatea să dea peste „oameni răi și înșelători care sunt gata să-l amăgească.”

Dragilor, Dumnezeu i-a vorbit lui Timotei prin apostolul Pavel acum aproape două mii de ani prin aceste versete, iar același Dumnezeu ne vorbește și nouă astăzi prin aceleași versete. Acest mesaj pe care îl scriu acum în penitenciar este pentru toți cei care citesc aceste rânduri dar, în mod special, pentru cei care s-au născut și au crescut în familii de pocăiți.

Pavel i se adresează lui Timotei nu ca unui proaspăt convertit la creștinism, ci ca unuia care din „pruncie cunoaște Sfintele Scripturi”, sugerându-i că deși se află într-o cetate străină, printre fel și fel de oameni, el trebuie „să rămână în lucrurile pe care le-a învățat și de care era deplin încredințat”.

De la cine învățase aceste lucruri Timotei? Tot în 2Timotei, dar în capitolul 1 cu versetul 5, Pavel ne spune cine îl îndrumase pe Timotei spre cunoașterea Sfintelor Scripturi. Încă din pruncie „îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine”. Timotei s-a născut și a crescut într-o familie de credincioși, fiind învățat de mic din Sfintele Scripturi de către bunica și mama lui. Cu toate acestea, exista riscul ca el să fie contaminat de lucrurile lumești. De aceea, Pavel îl pune în gardă.

Astăzi există chiar un pericol mai mare care îi pândește pe cei care au avut șansa pe care eu, spre exemplu, nu am avut-o de a crește într-o familie în care să fi fost învățat din Sfintele Scripturi încă din pruncie. Am doi părinți extraordinari pe care îi iubesc și îi respect enorm de mult pentru toată munca și sacrificiile pe care le-au făcut ca noi să creștem mari și sănătoși. Însă, în casa noastră, nu s-a vorbit niciodată din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, nu din cauza faptului că nu ar fi existat o Biblie (avem una în bibliotecă), ci pentru că nu exista acea legătură vie cu Dumnezeu, cu Duhul Sfânt, care este prezent și le vorbește oamenilor.

Scriu aceste rânduri pentru că sunt convins și conștient că astăzi, ca și acum 2000 de ani, tinerii care provin din familii de credincioși pot fi amăgiți de Satana. Îmi amintesc de anumite momente când umblam prin cluburi și discoteci, necunoscându-L pe Domnul. De multe ori, întâlneam tineri de vârsta mea din familii de oameni credincioși. Se făceau multe glume pe seama lor pentru că, deși căzuseră pradă diavolului și consumau alcool, droguri, dansau și făceau de toate, totuși erau „pocăiți.” Îi întrebam: „Știe maică-ta că bei?”, „Știe taică-tu că fumezi?” sau „Știe pastorul că dansezi?” Foarte puțini se rușinau, iar cei mai mulți căutau să facă lucruri mai năzdrăvane ca să ne arate că nu le pasă.

Dragi tineri, care din „pruncie” ați avut parte să fiți învățați din Sfintele Scripturi, care ați crescut în familii de credincioși, vă spun următorul lucru: locul vostru nu este în spații sau locuri în care stăpânește și împărățește Satana. Poate că aveți o mamă credincioasă, poate tatăl vostru este un om credincios, ori poate bunicii v-au făcut cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ați avut parte de învățătură duhovnicească sănătoasă încă de când erați prunci „rămâneți în lucrurile pe care le-ați învățat și de care sunteți deplin încredințați”. Nu vă vindeți dreptul de întâi născut precum Esau pe o „supă de linte”. Nu știu ce poate reprezenta pentru voi „supa de linte”. Poate că sunt banii, poate job-ul, afacerea, casa, mașina, prietena, prietenii, anturajul, hobbyul. Oricare ar fi, vă îndemn să lăsați jos blidul chiar acum, să vă depărtați de tot ceea ce nu ați învățat că este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Sunt tineri din familii de oameni credincioși care au apucat-o pe căi greșite, care nu au de a face cu voia lui Dumnezeu, care zic în mintea lor: „Las că oi umbla cât oi umbla, voi trăi cum vreau, iar apoi o să mă întorc și la Dumnezeu, căci El este bun și iartă”. Dumnezeu iartă și este bun, dar va judeca omenirea după dreptate.

Știți ce ar trebui să știe tinerii care, deși au fost binecuvântați să crească în familii unde au avut șansa de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu încă de mici, au nesocotit învățătura bună, crezând că dacă mama și tata sunt credincioși este destul și pentru mântuirea lor? Ar trebui să știe că rugăciunile celor credincioși de acasă nu vor rămâne neascultate; că Dumnezeu are ac de cojocul fiecăruia, oricât de rău ar fi sau oricât de mult s-ar împotrivi, numai că prețul pe care vor trebui să îl plătească pentru umblarea lor anapoda va fi unul mai mare și mai usturător.

Dacă ești un astfel de tânăr și ești pregătit să suferi, dacă ți-ai făcut bine socoteala și crezi că se merită, fă ceea ce crezi că e bine pentru tine. Eu însă îți scriu pentru că simt că trebuie să o fac și cred că Dumnezeu este cel care îmi pune pe inimă acest lucru. Un verset din Biblie care mie mi-a vorbit mult este următorul: Bucură-te tinere de tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată”.

Cunosc două cazuri de pocăiți care sunt în acest moment în detenție. Ei au primit pedepse de 20 de ani de închisoare. Ambii provin din familii de oameni care îl iubesc pe Dumnezeu. Din pruncie au fost învățați din Sfintele Scripturi, însă, din păcate pentru ei, au nesocotit ceea ce au fost învățați de mici copii. Unul dintre ei mi-a spus cu lacrimi în ochi: „Ghiță, când eram copil, în casa părinților mei se adunau frații din satul nostru pentru rugăciune. În sat nu era biserică, dar casa părinților mei era una de rugăciune. Eu însumi am crescut acolo printre oameni cu frică de Dumnezeu și dedicați Lui. Mult a mai plâns mama mea pentru ca eu să rămân un copil credincios Domnului, însă odată ce am crescut am renunțat la pocăință și am intrat în tot felul de anturaje dubioase care până la urmă m-au adus aici pentru atât de mulți ani”.

Ce ai putea să îi spui unui asemenea om? Cum să îl încurajezi când el a primit o pedeapsă atât de mare? El susține că este nevinovat, însă eu nu știu dacă este adevărat. Ceea ce știu este însă că dacă el ar fi luat mai în serios Cuvântul lui Dumnezeu și ar fi trăit luptând să îl poată împlini, astăzi nu ar mai fi fost într-o temniță, ci acasă cu familia și cu cei dragi ai lui.

Pavel îl sfătuiește pe Timotei să rămână în lucrurile pe care le-a învățat pe când era copil de la bunica și mama sa, dorind astfel să îl avertizeze „să nu se înjuge la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” 2Corinteni 6:14.

Vreau să ne uităm cu toții atenți la cuvintele lui Pavel. Dumnezeu ne vorbește prin aceste versete. Haideți să tratăm cu seriozitate maximă Cuvântul lui Dumnezeu pentru că El poate face diferența dintre viață și moarte, dintre rai și iad, dintre libertate și ani grei de temniță.

Fiți binecuvântați cu toții! Cei care aveți pe inimă, vă rugăm să ne aduceți și pe noi înaintea lui Dumnezeu în rugăciunile voastre. Până la următoarea scrisoare, rămâneți sănătoși!

Comment

4 Replies to “Din biserică la pușcărie”

  1. Ești o sursa de inspirație pt multi, Dumnezeu sa te tine TARE, fratele meu!

Lasă un răspuns