Împovărat… sau nu!

Square

„Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara!” Psalmul 68:19

Am cunoscut un condamnat pentru omor care după ce s-a pocăit mi-a spus: „pot dormi liniștit, după foarte mulți ani mă pot odihni, nu mai am coșmaruri, am scăpat de povara crimei pe care am comis-o”. Atunci am zis în mintea mea: „Wow! Dumnezeu poartă povara unui criminal, cum se poate asta? Acest om a luat viața cuiva, mai poate fi iertat un asemenea om?”

Vreau ca acei care citiți să vă cercetați inima fiecare în parte și nu mă deranjează dacă îmi veți lăsa scris într-un mesaj sau într-un comentariu la acest articol părerea dumneavoastră. Gândiți-vă că victima acestui criminal putea fi cineva foarte drag vouă… Ce credeți: este corect ca Dumnezeu să poarte poverile acestor oameni?

Personal, nici nu vreau să îmi imaginez cât de greu ar putea fi ca cineva să îmi răpească pe nedrept pe unul dintre cei dragi ai mei, însă mă raportez strict la Sfânta Scriptură când zic că nu există păcat pe care jertfa Domnului Hristos de pe cruce să nu îl poată curăța, nu există păcătos pe care Iisus Hristos să nu-l poată elibera de povara răului comis de acesta. „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Spune Domnul Iisus: „Veniți la Mine, toți”, a spus toți, inclusiv: hoți, tâlhari, bandiți, criminali….” A spus toți ceea ce îi include și pe cei care nu au comis o faptă penală în viața lor, dascăli, ingineri, oameni mai mici sau mai mari. „Veniți toți”  la Singurul care poarte da cu adevărat odihnă.

Iisus Hristos cheamă la EL „pe toți cei trudiți și împovărați”, împovărați  cu ce? Dacă nu cu vina păcatelor și aici nu mă refer doar la cei care au ajuns în pușcării. Oamenii se împovărează cu păcate grozave, care deși nu sunt sancționate de legea omenească ele sunt aspru pedepsite de Dumnezeu, acești oameni au nevoie de eliberarea de sub puterea poverii, care fie că ei recunosc sau nu, apasă greu pe umerii conștiinței, doar ei știu atunci când pun capul pe pernă seara cât sunt de împovărați.

Cu ce ar mai putea fi un om împovărat decât cu vicii, de alcool, de tutun, de droguri, dependenți de pornografie, de curvie, dependență de bani, toate acestea și multe altele îi țin pe oameni indiferent dacă sunt după gratii sau liberi, îi țin robi, împovărați.

Într-o rugăciune sinceră vino înaintea lui Dumnezeu și spune-I: „Tată, în Numele Fiului Tău Preaiubit, ridică povara care mă apasă din greu”, cheia despovărării tale este la tine, tu trebuie să crezi și tot tu trebuie să ceri.

Poate că unii ar spune astfel: „pușcăriașii au motive să fie împovărați pentru că au comis infracțiuni, însă oamenii liberi nu au astfel de motive, un apropiat al meu îmi mărturisea cu ceva timp în urmă că are o povară în decizia pe care o luase împreună cu soția sa pentru ca aceasta să avorteze copilul care începuse să crească în burta ei, pe motiv că erau prea tineri pentru a avea copii. Aceasta era nespus de grea, o povară care ducea până la lacrimi și suferință, aproape zilnic. Acest om nu are și n-a avut niciodată probleme cu legea și totuși a făcut lucruri care îl împovărează grozav și vă spun că nimeni nu îl va ajuta pe acest om decât Domnul Iisus Hristos. Orice ar încerca, orice fel de terapie, de tratament, conștiința lui va fi mereu împovărată dacă nu va apela cu încredere la Dumnezeu.

Un alt caz este al unui bărbat care s-a culcat cu soția prietenului său, acestui om îi părea atât de rău încât avea momente când, zicea el, îi venea să își iasă din minți. Regretul e bun dar nu este destul, iertarea și eliberarea de sub puterea răului comis vin doar din mâna lui Dumnezeu, prin Fiul Său iubit, Iisus Hristos.

Să fii în pușcărie nu te face un monstru, cum nici faptul că ești liber nu te face un sfânt, toți oamenii greșesc, toți comitem erori, însă nu toți rămânem sub puterea lor. Prin căință și pocăință oamenii au șansa să lase trecutul în urmă, prin nădejdea vie în Iisus Hristos, Domnul nostru. Oamenii au șansa la un nou început, la un viitor care să nu arate ca și trecutul lor.

Îmi pare rău pentru greșelile din trecut, dar ele nu îmi mai sunt poveri, le-am lăsat acum ceva vreme la picioarele Celui care mi-a promis că le va purta cu plăcere în locul meu, slăvit să fie Numele Său în veci!

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28

Ghiță Ignat

Comment

One Reply to “Împovărat… sau nu!”

Lasă un răspuns