Mai mult decât un prieten… un frate: Vasile Tofan!

Square

Era toamna lui 2006, locuiam împreună cu vreo 15 băieți într-o casă mare în nordul Londrei, în Hampstead, pe Bishop`s Avenue. Eram aproape toți foști sau actuali sportivi de performanță, toți mărișori ca fizic, lucram în domeniul securității în centrul Londrei. Pe atunci aveam grijă devaisile-tofan-si-ghita-ignat cluburi cu renume unde veneau doar oameni cu stare materială bună, de la șeici, oligarhi ruși, până la vedete de cinema sau sportivi celebri.

Plecați fiind toți din România, unde era sărăcie mare, ne bucuram acolo de salarii mari, de lume bună, de locuri exclusiviste. Nimic nu venea însă ușor, viața de noapte a Londrei este cu adevărat periculoasă… protejând localuri de lux sau oameni de bine riscam tot felul de conflicte și bătăi aproape în fiecare noapte de muncă.

Printre cei care eram în acea mare casă era un tânăr care se diferenția de noi toți, era mai mititel, era singurul care muncea pe timp de zi în construcții, iar împreună cu soția sa frecventau o biserică evanghelică românească din Londra.

Erau diferiți prin comportamentul lor, prin felul în care vorbeau, erau parcă din alt tablou, parcă nu făceau parte din acea casă. Noi eram toți cu sportul, cu munca de noapte, cu distracțiile, cu buna dispoziție exagerată provenită mai mult din tot felul de glume proaste, dar care ni se păreau grozav de distractive. Nu i-am cerut acordul să-i scriu numele, dar cred că nu se va supăra pe mine, Vlad Albu forma împreună cu soția lui, Lidia, un cuplu de creștini. De multe ori au fost ținta glumelor proaste ale unora dintre băieți, iar după ce m-am întors la Dumnezeu și eu am început să fiu subiectul unor glume proaste sau cuvinte de ocară, tocmai pentru că începusem să mă diferențiez de cei cu care copilărisem și trăisem… de multe ori mi-am amintit de Vlăduț și Lidia!

Aproape de fiecare dată când Vlad și Lidia se pregăteau Duminica să meargă la biserică ne invitau și noi, restul de băieți. O vreme nu l-am băgat în seamă, însă Vlad era genul care nu se lăsa intimidat nici de miștourile unora dintre noi, nici de refuzul nostru repetat, ci mereu ne amintea că dacă dorim putem veni la slujbă, unde se vestește Cuvântul lui Dumnezeu.

Într-o astfel de Duminică de toamnă târzie Vlăduț a coborât în bucătărie, unde eram toți adunați, era acolo o canapea mare unde când ne trezeam după amiază stăteam la vorbă, povesteam ce bătăi au mai avut loc în cluburile unde munceam, era un mod de a ne „linge rănile” și istorisi din „isprăvile noastre”.

Vlad ne-a zis atunci, că la biserica pe care o frecventa în acea seară era invitat să vorbească un boxer de performanță din Galați, un om care fusese în pușcărie, iar acolo îl cunoscuse pe Dumnezeu, venea să mărturisească cum Domnul Iisus i-a schimbat viața. Mi s-a părut interesant, mai ales că mai auzisem de acest om cu ceva timp în urmă, iar acum aveam ocazia să-l cunosc, astfel i-am zis lui Vlad că vreau să vin și eu.

Îmi amintesc că din cauza unei tăieturi în talpa piciorului drept, care se infectase nu puteam încălța nici un fel de pantof sau adidas. La o încăierare cu niște jamaicani la unul din cluburile de care aveam grijă am călcat pe o sticlă spartă care a trecut prin papuc și m-a tăiat adânc în talpă. Așadar am optat pentru o pereche de papuci de casă din aceia mari cu capul lui Mickey Mouse, erau foarte caraghioși dar la mintea pe care o aveam atunci nu am avut nicio problemă să-i încalț și să merg așa la biserică. vaisile-tofan-si-ghita-ignat-cu-un-grup-2

Când am ajuns acolo îmbrăcat în trening și încălțat cu acei papuci de casă caraghioși și am văzut pe toți ceilalți îmbrăcați elegant mi-am dat seama că o cam dădusem în bară cu îmbrăcămintea. Una peste alta am intrat în biserică, unde frații mi-au oferit un scaun. Am fost total impresionat de viața fratelui Vasile, nu m-am mișcat deloc cât a vorbit el, povestea despre un Dumnezeu pentru fiecare zi și fiecare minut al vieții omului, nu doar un Dumnezeu de duminică.

Ne vorbea despre un Dumnezeu care iubește și sportivi și bodyguarzi și golani, despre un Dumnezeu care schimbă vieți. Tot timpul cât a vorbit fratele Vasile m-a privit insistent, de multe ori privirile noastre intersectându-se. Mă gândeam „ce s-o fi uitând omul acesta la mine, i-oi fi făcut ceva, mă cunoștea de undeva, o fi vreun polițist”. La urmă a venit la mine și m-a întrebat ce sport am făcut, i-am zis că încă fac lupte, așa a început o discuție între mine și acest om al lui Dumnezeu. Această discuție a dus la o prietenie ce durează de 10 ani și sper să dureze pentru totdeauna și în veșnicie.

Mai multe despre ce s-a întâmplat în acea seară îl las pe fratele Vasile să vă zică, el a scris pentru blogul nostru despre acea zi.

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe acest frate drag prin care Domnul Iisus a lucrat mult la inima mea și a multor deținuți de penitenciarele românești.

Dumnezeu să binecuvânteze și pe Vlad și Lidia Albu, cât și pe frații din Biserica C.D.E din Londra.

A Dumnezeului Celui Viu să fie slava și mărirea 

Dacă îmi aduc bine aminte și nu greșesc, eram prin anul 2006 când prin îndurarea Domnului am putut să fac o vizită la Londra. Aici, am întâlnit frați iubiți și surori iubite, care m-au primit cu multă dragoste și bunătate. Într-o seară am avut ocazia să întâlnesc un tânăr care era atât de fericit că poate să împlinească în viața sa actul botezului nou-testamental. 

Într-o duminică seara am avut harul să predic într-o adunare a Creștinilor după Evanghelie, iar în această adunare, pentru prima dată l-am întâlnit pe Gheorghe Ignat. Undeva în spatele sălii, într-un trening și o pereche de papuci pe care-I purta datorită unei probleme care nu-i permitea să încalțe pantof sau adidas, asculta cu interes Evanghelia. 

Țin minte că o familie din adunarea respectivă m-a invitat dacă nu vreau să vestesc Cuvântul Domnului unor suflete care locuiau în aceeași clădire unde locuiau ei. Am acceptat bucuros și ne-am deplasat la locul respectiv. 

Știu că am fost însoțit si de tânărul care tocmai se botezase. În acea seară în încăperea care era destul de spațioasă au intrat unul câte unul 15 „munți de oameni”. Nici eu nu eram mic la 1,94 și 130 de kg, dar colosii care intrau rând pe rând în acea încăpere parcă mă depășeau. Toți sportivi sau foști sportivi de performanță, erau atât de impunători cu statura lor fizică. Printre ei și Gheorghe Ignat sau Ursul Carpatin cum ulterior i s-a spus. Am aflat de la ei că lucrau ca bodyguarzi la o discotecă destul de selectă unde venea și lume selectă. 

După ce am făcut cunoștință, l-am lăsat pe tânărul care mă însoțea să le spună cum Dumnezeu l-a convins să se pocăiască și să creadă în Domnul Iisus. Mărturia acestui tânăr mi-a deschis ușa pentru Cuvântul pe care l-am vestit în acea seară prin puterea Duhului Sfânt care mă însoțea. În acea încăpere trona Dumnezeu! Nu se mai auzea parcă nici respirația vreunui colos care intrase atât de impunător în acea încăpere. Nu am simțit când au zburat orele. Undeva pe la două sau trei dimineața am încheiat. Toți cei care au ascultat cu mare atenție cuvintele Domnului Iisus, erau profund străpunși și cercetați de Duhul Domnului. Deși la început i-am văzut pe cei care intraseră în acea încăpere atât de mari, la despărțire parcă mi se păreau niște pitici, aceasta numai datorită Domnului care umpluse acel loc. În prezența Lui nu ai cum să te vezi decât așa cum este omul fără Dumnezeu: sarac, orb și gol.

Unul din cei care au ascultat Evanghelia în acea seară s-a oferit să mă ducă la locul unde găzduiam. Pe drum acest bărbat care deținea o mașină de lux aproape că nu mai avea cuvinte. Nu a mai putut să-mi spună decât că provenea dintr-o familie de pocăiți numai că el își consuma viața în plăcerile și atracțiile lumii. Apoi, aproape cu lacrimi în ochi mi-a spus că el crede din toată inima că Dumnezeu mă trimisese în acel loc doar pentru el. Cât de Bun este Cel ce și-a dat Singurul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Cu câtă dragoste ne caută El să ne spună să ne întoarcem la Dumnezeu până nu este prea târziu. 

Am plecat de la Londra atât de fericit că am putut să semăn Sămânța Adevărului și totodată atât de mulțumitor Domnului pentru ceea ce făcuse în acel loc. 

Zilele și anii au zburat și aveam să-l întâlnesc iarăși pe Gheorghe Ignat la înmormâtarea unui cap al lumii interlope din Galați, Marian Ivan. Venise la înmormântarea acestui personaj însoțit de alți 3 indivizi care nu păreau a fi departe de cel care încheiase viața pe acest pământ. Am avut bucuria să-i invit în apartamentul în care locuiam. Aici, câteva ceasuri am putut să le mărturisesc iarăși Vestea Bună a Evangheliei. Dintre toți, Gheorghe Ignat a ascultat tot ceea ce am spus cu mare interes, aducându-și cu siguranță aminte de seara memorabilă de la Londra. 

La despărțire am avut bucuria să-l aud pe Ghiță că mă invită cu mult drag la Suceava, orașul său natal. Mi-a spus că i-ar face mare plăcere să mai audă Evanghelia și mi-a promis că va mai chema și pe alți colegi de breaslă. Am primit invitația lui cu mare bucurie rugându-mă Domnului să potrivească timpul potrivit.

vaisile-tofan-si-ghita-ignat-cu-un-grup

Au fost multe călătorii pe care le-am făcut la Suceava și bucuria mi-a fost deplină că am întâlnit multe suflete din breasla lui Ghiță, însetate să audă Vestea Bună a Evangheliei. Au fost întâlniri și locuri deosebite unde am putut să ne bucurăm de cuvintele vieții veșnice până după miezul nopții, uneori 3-4 dimineața. 

Ceea ce nu-mi dădea pace era că deși Ghiță era atât de interesat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, totuși în inima lui nu lua nici o hotărâre și viața lui continua să o trăiască departe de Dumnezeu. 

Dacă îmi aduc bine aminte, într-o duminică a anului 2012, Dumnezeu m-a trimis la Suceava cu un mesaj special pentru Ghiță. Aveam o inimă atât de grea, că dacă nu mă duceam simțeam că-mi crapă în mine. M-am urcat în mașină și duminică seara îi spuneam lui Ghiță mesajul din partea lui Dumnezeu care suna astfel: ,,Ghiță, Dumnezeu mi-a spus să-ți spun că dacă nu te grăbești să iei o hotărâre de-a te pocăi, de-a te întoarce la El, în cel mai scurt timp vei fi băgat la colț și ceva rău se va întâmpla”. Am simțit și am crezut că mesajul vine de la Dumnezeu, pentru că Ghiță a rămas străpuns și profund cercetat. Am plecat luni de la Suceava iar marți unul din bunii lui prieteni m-a sunat să-mi spună că Gheorghe Ignat a fost ridicat de către mascați și dus la o secție de Poliție. Din acea zi rugăciunile pentru el s-au întețit. 

Dumnezeu mi-a dat harul să-l pot vizita în arestul Poliției sucevene, acolo unde i-am împărtășit din nou din Cuvântul lui Dumnezeu și am putut să-I duc o carte deosebită: ,,Îmblânzirea Tigrului”. 

Dumnezeu a fost bun cu Ghiță și atunci când nimeni nu se aștepta el a fost eliberat din arestul Poliției sucevene unde petrecuse câteva luni bune, pentru a fi judecat în libertate. 

Mare mi-a fost bucuria când la scurtă vreme Ghiță m-a sunat să mă invite la botezul pe care se hotărâse să-l facă alături de soția lui mult iubită. 

În data de 24 Martie 2013 am avut o mare bucurie să pot predica Cuvântul lui Dumnezeu la botezul familiei Adriana și Gheorghe Ignat. Slăvit să fie Domnul! 

Au urmat întâlniri și părtășii sfinte în care m-am putut bucura cu frații mei din Suceava. 

Într-o sâmbătă seara cineva de la Suceava m-a sunat și mi-a spus să mă uit pe Pro TV. Am deschis și mare mi-a fost mirarea să-l văd pe Ghiță care urma să lupte în cușca MMA cu un luptător din Ungaria. Am fost și puțin amuzat că meciul nu a durat decât 20 de secunde încheindu-se cu victoria Ursului Carpatin. Am învățat în acești ani de credință să nu mă grăbesc să judec pripit pe cineva. Am luat legătura cu Ghiță și l-am întrebat de eveniment spunându-i că nu găsesc atât de potrivit ca un copil al lui Dumnezeu să mai lupte într-o cușcă. Prietenul meu drag care are un mare respect față de mine mi-a spus că nu găsește ceva greșit în asta și că ceea ce face nu este decât un sport. Cel mai important în astfel de situații nu este să începi dezbateri biblice cu persoana în cauză, ci să te rogi cu stăruință Domnului, Singurul care poate aduce lumină, claritate, înțelegere în viața omului respectiv. Am avut mai multe întâlniri cu Ghiță încercând să-i explic versetul din 1Corinteni 5:17 ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Dumnezeu a adus o seară de mare har când mă găseam din nou la Suceava în casa unui preaiubit frate unde alături de alți frați mult iubiți am hotărât să avem o sfântă părtășie. Desigur că la această părtășie a participat și mult iubitul frate Ghiță. Îmi aduc atât de bine aminte că în acea seară unul din cei prezenți, preaiubitul frate Nicu Cotleț, pastor al Bisericii Filadelfia (unul din cei trei pastori), a avut un mesaj pentru Ghiță venit din Cer. La sfârșit am îngenuncheat să ne rugăm, dar înainte de asta am deschis Cuvântul și l-am rugat pe Ghiță să spună câteva versete. Am fost cu toții uimiți cât de clar i-a vorbit Dumnezeu prin Cuvântul care se deschisese. Știu că mi-am notat acel cuvânt dar din păcate nu l-am mai găsit…  Am știut în inima mea că ceva se va întâmpla în zilele următoare pentru că și mesajul preaiubitului frate Nicu și Cuvântul care s-a deschis îi vorbise atât de clar. 

În zilele următoare am aflat că fratele nostru Ghiță a mers la o saună în oraș. Aici a alunecat și s-a izbit cu capul de perete făcând o comoție care l-a ținut la pământ inconștient preț de minute bune. A fost dus la spital și medicul i-a pus în vedere ca pe viitor să se ferească a mai primi vreo lovitură la cap. După aflarea acestei vești m-am gândit în inima mea cât de mult îl iubește Dumnezeu pe Gheorghe Ignat și în ce mod îi vorbește. 

A venit anul 2014 când Dumnezeu a hotărât să-l trimită la o binecuvântată școală și un binecuvântat Seminar, Penitenciarul Botoșani, unde mult iubitul nostru frate are de ispășit 4 ani. Cred cu toată inima mea că Dumnezeu a îngăduit această etapă în viața fratelui Ghiță pentru a-l forma și pentru a-l modela în lucrarea la care l-a chemat. La fel cred cu tărie că fratele nostru ar fi putut să primească o pedeapsă cu suspendare, numai că era în mare pericol viața lui de credință. Cu siguranță fratele Ghiță ar fi fost invitat în multe locuri și de către mulți oameni, iar duhul de vedetism care pândește oameni ca Ghiță Ignat, l-ar fi distrus și l-ar fi scos pe o linie moartă. Spun lucrul acesta, ca unul care am fost urmărit și chiar ,,mușcat” de acest duh. Dacă Dumnezeu nu mă iubea și nu rânduia în preajma mea oameni binecuvântați, astăzi a-și fi rătăcit departe de Dumnezeu și de planul Său. Sunt atât de recunoscător Domnului pentru grija Lui de Tată pe care o arată față de copiii Săi. 

Cred că Gheorghe Ignat este un lucrător pe care Domnul îl pregătește în chip atât de minunat ca să poată deveni un vas de mare cinste în mâna Stăpânului. 

L-am vizitat pe Gheorghe Ignat de mai multe ori în Penitenciarul Botoșani, unde am desfășurat slujbe mult binecuvântate. Atât de mulțumitor și recunoscător îi sunt Domnului pentru harul, bunătatea, dragostea cu care-l folosește pe Ghiță în acel loc. Sunt convins că preaiubitul frate Ghiță va fi de un real folos Domnului și Evangheliei atunci când va termina ,,Școala”. Mă rog cu toată inima ca Dumnezeu să-l binecuvânteze, să-l crească în harul Său și să-i binecuvânteze familia, având mila de toți cei dragi ai lui. 

Cu aleasă prețuire, nevrednic rob al Domnului,

Vasile Tofan

Comment

3 Replies to “Mai mult decât un prieten… un frate: Vasile Tofan!”

Lasă un răspuns