NE-AȚI FURAT CURCUBEUL!

Square

Într-una din zilele trecute, pe când ne adunasem la un timp de părtășie, fratele Robert Gavriluță a adus în discuție „CURCUBEUL” și ne-a povestit cum, la un moment dat, s-a gândit la un proiect și că ar fi vrut să folosească imaginea curcubeului ca logo pentru acea activitate.  Însă, a renunțat imediat întrucât acea activitate, deși era ceva cu caracter creștin, ar putea fi asociată cu mișcarea LGBT, mișcare ce și-a însușit culorile curcubeului ca propriul logo.

Mă duc ca întotdeauna la Sfânta Scriptură să verific originea curcubeului și găsesc că acest fenomen, care apare pe cer și de care Dumnezeu ne-a lăsat să ne bucurăm, este de fapt semnul unui legământ făcut între Cel care a creat cerul și pământul cu tot ce este pe el. Pentru cei care nu cunosc ce s-a întâmplat, Biblia ne spune că după ce apele s-au retras în urma potopului din vremea lui Noe, Dumnezeu a făcut un legământ cu pământul, un legământ prin care pământul nu va mai avea să sufere niciodată o asemenea calamitate, precum potopul de ape. Semn al acestui legământ, a fost lăsat CURCUBEUL.

Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ” – Geneza 9:11-13. Fără niciun dubiu, curcubeul îi aparține Celui care l-a creat, și anume Dumnezeu. „Curcubeul meu”, îl numește Dumnezeu.

O logică simplă, fără prea multe calcule, ne face pe noi creștinii, cei care îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Tată, ca moștenitori de drept ai curcubeului. Așadar, dacă curcubeul este creația Tatălui Meu, de ce eu, copilul Său, nu mă pot bucura de această moștenire? Poate cineva va zâmbi și va spune: „Dacă curcubeul este al vostru, al creștinilor, de ce nu îl luați acasă?” Desigur că acest frumos fenomen meteo își are locul pe cer, acolo unde l-a așezat Tata, el nu poate fi însușit și nici nu ne dorim lucrul acesta. Problema este că eu, creștinul acela simplu care doresc să folosesc frumoasele culori ale curcubeului, nu pot face lucrul acesta pentru că el, curcubeul, a fost deja confiscat de un grup de oameni numiți L.G.B.T.

Vreau ca cei care citesc aceste rânduri să știe că eu personal nu am nimic cu nimeni, că nu am nici un fel de resentiment față de acești oameni care au ales un stil de viață diferit de al nostru. Sunt atât de convins de ceea ce stă scris în Sfânta Scriptură încât nu am decât gânduri de bine față de toți membrii L.G.B.T. de pretutindeni.

Cred cu tărie că Dumnezeu îi iubește pe acești oameni și că El își dorește ca ei să realizeze că sunt amăgiți de Satan și că trăind în continuare acest stil de viață au toate șansele să piardă cel mai de preț lucru, și anume mântuirea sufletului.

Dacă cineva va zice: „Dom’le, tu care ești un deținut ți-ai găsit să dai lecții?”. Vreau să știți că eu nu dau lecții, nu mă calific pentru așa ceva. Eu doar caut să îi conștientizez pe unii de pericolul la care se expun atunci când îl sfidează pe Dumnezeu, făcând astfel jocul Satanei. Vorbesc ca unul care pentru foarte mulți ani, am fost amăgit de Diavolul la rândul meu.

Așadar, sigur că L.G.B.T. sunt oameni diferiți, dar care din păcate, aleg să-l sfideze pe Dumnezeu prin ceea ce trăiesc și prin acțiunile lor. Personal, urăsc ceea ce fac ei, păcatul în care trăiesc acești oameni. Însă, Dumnezeu mi-e martor că îi iubesc cu o inimă de frate, dorindu-le mântuirea așa cum o doresc și celor mai apropiați ai mei.

Nu sunt de acord cu atitudinea xenofobă a unora care protestează împotriva acestor oameni. Da, glasul Bisericii creștine trebuie să se audă în societate, însă nu pot fi de acord cu orice atitudine violentă, care este contrară creștinismului. Noi, în calitate de credincioși, trebuie să știm următorul adevăr: „Dumnezeu urăște păcatul, dar iubește pe păcătoși”.

Oamenii care, din punctul de vedere al Scripturii, îl necinstesc pe Dumnezeu, fie prin comportament, fie prin vorbire (așa cum eram și eu altădată) trebuie să știe că Dumnezeu urăște păcatul pe care ei îl săvârșesc, dar pe ei ca și indivizi, îi iubește și i-a iubit … atât de mult încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” – Ioan 3:16. 

Într-un cuvânt, dragi membri ai comunității L.G.B.T. vreau să vă spun următorul lucru: CREȘTINII NU VĂ URĂSC. Dumnezeu nu vă urăște; dimpotrivă, El vrea ca și voi să primiți în dar mântuirea sufletului, însă asta nu se poate face decât prin pocăință și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Mă rog ca Dumnezeu să vă dea înțelepciune să faceți alegerea corectă cu privire la viața dumneavoastră.

Nu doresc să închei fără să revin la subiectul acestui articol. Așadar, vreau să fac pe această cale o cerere cât se poate de oficială către comunitatea L.G.B.T. de pretutindeni. Doresc să cer în mod public ca dumneavoastră, membrii acestei comunități, să renunțați la a mai afișa steaguri sau bannere care prin compoziția culorilor să dea impresia că folosiți „curcubeul” ca semn reprezentativ pentru comunitatea dumneavoastră.

Vă transmit această cerere, cât și gândurile exprimate mai sus cu toată seriozitatea, încercând să vă fac să înțelegeți că sentimentele noastre ale creștinilor față de dumneavoastră sunt unele de pace, dar în același timp, aș dori să înțelegeți că nu este în regulă să folosiți ceva ce nu vă aparține, ca și cum ar fi al dumneavoastră.

Cei mai mulți se vor uita ciudat la această scrisoare publică. Însă, vreau să vă asigur că aceste rânduri vin dintr-o inimă sinceră iar pentru mine reprezintă un pas înainte în a reașeza culorile curcubeului acolo unde le este locul, adică în dreptul legământului făcut de Dumnezeu cu noi, creația Lui.

Închei aici aceste rânduri cu speranța că nu voi fi supărat pe nimeni cu ceea ce am scris. Dacă am făcut lucrul acesta, îmi cer iertare.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!

Lasă un răspuns