Iubește-ți dușmanii în câți pași vrei tu!

Trec pe la ai mei aseară și arunc o privire la jurnalul de știri. Ce văd? Văd dușmănii, certuri, acuzații, care mai de care să împroaște cu mizerii către celălalt… culmea că pe un canal de știri o persoană era făcută să arate ca un monstru pe canalul următor. Deschid net-ul și văd aceleași lucruri… singura deosebire că pe net nu se înjură doar între ei, personajele principale, ci acolo poate înjura și poporul și o face cu toată inima și puterea, de la cel mai mic la cel mai mare, fără nici un fel de rușine. Duc copiii la școală și, mergând pe stradă, văd cel puțin doi șoferi care se înjură grav, chiar de la primele ore ale dimineții. Toate acestea în contextul în care România încă se pretinde a fi o țară creștină.

Hai să presupunem că este așa și că România este în continuare o țară creștină. Dacă ar fi așa ar trebui să ne intereseze ce spune Dumnezeu despre unele aspecte ale vieții, care ne privesc zilnic, pe fiecare dintre noi.

Spre exemplu, despre situația descrisă mai sus, Domnul Iisus ne spune în evanghelii să ne iubim dușmanii, nu doar atât, dar merge mai departe, și ne spune că trebuie să ne rugăm pentru ei. Întrebarea este următoarea: cum am putea iubi sau cum am putea să ne rugăm pentru oamenii care ne urăsc?

Fiecare om a trecut măcar o dată în viață prin situația în care cineva să-l șicaneze, să-l ofenseze, să-l disprețuiască (public dacă se poate, căci așa se poartă), să-i facă rău într-un fel sau altul. Ei bine, eu nu am făcut excepție și cu ceea ce aveam la îndemână mă apăram, iar când aveam ocazia atacam (tot cu ce aveam la îndemână), făceam eforturi de tot felul să văd ceea ce eu consideram dreptatea mea înfăptuită, gen dacă vecinul mi-a tăiat un cauciuc la mașină eu îi voi tăia toate cele patru cauciucuri… Bineînțeles că greșeam, însă eu nu vedeam nimic greșit în a răspunde cu ură pentru ură. Asta până când Dumnezeu s-a îndurat de mine și m-a făcut să văd lucrurile într-un mod cu totul diferit.

M-am gândit și m-am rugat mult ca Dumnezeu sa-mi dea puterea și voința necesară să pot să împlinesc ceea ce mi-a cerut. Am zis în rugăciunea mea: „Doamne dacă Tu ne-ai poruncit să facem astfel, să ne iubim dușmanii, atunci cu siguranță este posibil, dă-mi tăria și puterea de care am nevoie să înfăptuiesc acest lucru”.

Prima dată când m-am rugat pentru cineva care mă ura am făcut-o cu buzele, din păcate nu și cu inima. Nu știam cum să conectez inima la o astfel de situație. Rănile făcute de acele persoane încă dureau, eram încă afectat profund. Mă întrebam cum as putea face asta, de ce aș face un astfel de lucru? Unde s-a mai văzut așa ceva? De ce tocmai eu? Aveam impresia că dintre toți oamenii de pe pământ Dumnezeu îmi cere doar mie să iert…

A fost foarte dificil pentru mine să fac ceea ce îmi pusesem în minte. Dorință aveam, însă parcă nu puteam… Ceea ce m-a ajutat au fost versetele din Matei 5, care zic următoarele:Dar Eu vă spun: iubiți-vă dușmanii și rugați-vă pentru cei ce vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui și peste cei răi, și peste cei buni și trimite ploaie și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.” 

Acest gen de acțiune, pe care ne-o cere Domnul Iisus, este diametral opusă față de ceea ce ne învață lumea, când vine vorba de iertare. Însă celor care ne pasă de ceea ce spune Dumnezeu trebuie să știm că momentul în care noi oamenii ne asemănam cel mai bine cu Creatorul nostru este momentul în care iertăm celor care ne-au greșit. Vrei să te asemeni cu Tatăl tău ceresc? Contează pentru tine să fii asemenea Lui? Dacă da, atunci IARTĂ.

Sunt momente în viață când realizezi că sunt unii care te urăsc grozav și habar nu ai de ce o fac? Oamenii urăsc și sunt gata să spună sau să facă lucruri urâte celor care dintr-un motiv sau altul nu le împărtășesc ideile,valorile sau idealurile. Vedem asta în campaniile electorale. Vecina cu care te-ai înțeles bine toată viata își schimbă atitudinea față de tine pentru că tu ai o altă opțiune politică. Mai grav, am întâlnit acest lucru în biserici, stai la slujbă ani la rând pe aceeași bancă, dai mâna cu fratele de mii de ori, vă zâmbiți, vă binecuvântați, iar apoi te trezești că te evită sau că nu-ți mai răspunde la salut și te întrebi ce o fi cu el… ei bine, el tocmai a aflat că tu ai votat cu alt candidat decât cel pe care îl simpatiza.

Ai să te întrebi: doar pentru atât? Doar pentru atât, drag prieten, diavolul este destul de șiret să prindă în mocirla numită „ură” chiar și pe cei care se numesc creștini practicanți. Dacă te întrebi ce este de făcut, trebuie să știi că, în primul rând, trebuie să nu te superi pe un astfel de om. Dacă un orb te calcă pe picior te poți supăra pe el? Nicidecum! La fel și cu cel care te urăște, el este orb, de aceea are atitudinea pe care o are. Noi suntem datori să ne rugăm, nicidecum să ne mâniem sau mai rău să ne certăm. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți  în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăință, ca să ajungă la cunoașterea adevărului, să-și vină în fire și să scape din capcana diavolului, în care au fost capturați ca să-i facă voia.

În ce fel trebuie să ne rugam pentru cei care astăzi ne vrăjmășesc? Trebuie să ne rugam cu o dorință aprinsă ca Dumnezeu să le schimbe viața, să le deschidă ochii, să înțeleagă că dușmănia și ura vin de la diavolul și oricât de mult ar încerca ei să se justifice pentru veninul din inima lor, nu există justificare pentru ură dragii mei. Se pot pune multe măști, am văzut ură mascată în „dreptate”, însă nu despre dreptate era vorba, ci despre răzbunare, ură. Am văzut ură mascată în „justiție”, însă nu despre justiție era vorba, ci era vorba despre răzbunare, ură. Am văzut ură mascată „în dorința de a face bine” însă nu binele era cel dorit, ci răzbunarea, ura. Sub masca dreptății s-au făcut de-a-lungul istoriei mari nenorociri și nu am nici un dubiu că vor urma și altele tot sub masca „dreptății”, pentru că atâta timp cât oamenii vor da crezare și vor apleca urechea la ce le șoptește vrăjmașul vor acționa întotdeauna plini de ură, iar acționând așa nu are cum să iasă ceva bun.

Vrei să urăști ceva? Urăște păcatul, urăște să mai bârfești pe fratele sau pe sora, urăște să mai înjuri, urăște să mai te uiți după nevasta altuia, urăște să mai dorești altuia răul, urăște să mai furi, urăște să mai bei până nu mai știi de tine, urăște drogurile, urăște tot ce ți se pare rău. „Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!” Psalmul 34.

Dumnezeu m-a frânt înainte să poată face ceva din mine. A trebuit ca El să desființeze tot ceea ce eram, pentru ca mai apoi să facă din mine omul care sunt astăzi, nu unul perfect, însă unul care își dorește și face eforturi pentru a schimba zilnic câte ceva în bine.

Sunt un om care se roagă pentru „cei care au un dinte sau mai mulți împotriva mea” și pot, cu mâna pe inimă, să asigur pe cei care poate că poartă în inima lor vreun resentiment față de persoana mea, că-i port în rugăciune și că mă rog ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe ei, familiile lor, caselor lor, copilașii lor. Fac lucrul asta, nu o spun ca pe o laudă, pentru că dacă trebuie cineva lăudat aici, acela este Dumnezeu, însă o spun cu dorința că poate cineva va dori să încerce acest lucru pe care l-am expus mai sus.

Garantat că rugându-te pentru dușmanii tăi îți faci bine ție și familiei tale. Spunea un prieten că ura este otrava pe care o bea cineva în speranța că va muri cel pe care îl urăște. Imposibil! Purtând ură și pică nu vei face decât să-ți cauzezi ție mult rău, apoi răsplătind cu rău pentru rău nu faci decât să aduni o grămadă de blesteme peste tine.

Nu te amăgi că mersul la biserică, spovedania, milostenia, cântatul la cor, vorbitul de la amvon, pot cumva să înlocuiască dragostea. Poți fi cel mai tare predicator, cel mai cu har om, să cânți cum nu o face nimeni, să prorocești cu „Da și Amin”, să fii cel mai credincios, cel mai milostiv până acolo încât să dai toată averea la săraci, poți să fii gata să-ți jertfești viațta pentru cea mai nobilă cauză, dacă nu mă iubești, dragul meu toate celelalte se vor dărâma ca un castel de nisip. Da, ai citit corect, dacă nu mă iubești pe mine nimic din ceea ce faci nu are nicio importanță! Știi de ce? Pentru că dacă nu mă poți iubi nu rămâi decât „un chimval zăngănitor”. Dacă nu mă poți iubi pe mine care mă vezi, nu poți iubi nici pe Dumnezeu pe care nu îl vezi.

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aș împarți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 1Corinteni 13

Profit de situația politică actuală și îți voi mai spune ceva: s-ar putea să zici că sunt nebun, însă dacă tu, creștin, care te consideri copil de Dumnezeu, tu care te consideri mântuit, tu care speri că în ziua aceea te vei vedea cu Domnul Iisus și El, personal, te va chema acasă, dacă nu îl iubești pe Dragnea, da, pe Liviu Dragnea, crede-mă și nu spun eu asta, Cuvântul lui Dumnezeu o spune, dacă nu iubești pe Iohannis, pe Orban, pe Cioloș, pe Barna, pe Firea, pune tu restul, pune tu numele celui pe care nu îl iubești, politician sau nu, pune numele celui pe care îl urăști și spune: „Doamne Iisuse Hristoase ajută-mă să-l iubesc pe acest om. Doamne, mi-a făcut rău dar vreau să-l iubesc, m-a înjurat dar vreau să-l iubesc, m-a prejudiciat dar vreau să-l iubesc, vreau să iubesc pentru că te iubesc pe Tine, Doamne, iar Tu ești Dragoste, nu ură, nu dezbinare, ci Dragoste!”

Nu știu cine sau ce ți-a făcut, nu știu dacă e politician sau altceva, însă dacă vrei să ajungi în Împărăția lui Dumnezeu trebuie sa-l iubești. Asta nu înseamnă că trebuie să-l vizitezi toată ziua sau să-l suni toată ziua, însă e musai să-l ierți și să-l iubești, asta dacă ții la viața ta veșnică.

Nu sunt foarte bătrân, însă nu cred că a fost în România mai multă dezbinare în toată istoria acestei țari ca în această vreme. Românii ar trebui să se oprească măcar pentru câteva momente, să se întrebe: dacă toată această nebunie care se întâmplă în aceste momente în această țară aduce ceva bun?

Credeți în schimbare? Se vorbește mult despre asta… nimic bun nu va veni din ură și dezbinare. Schimbarea în bine vine dintr-o zonă în care Dragostea domnește, nicidecum ura!

Închei aici, dorind ca Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile, casele, familiile cu Dragoste! Fiți binecuvântați!

Dragnea, ai sfeclit-o!!!

Astăzi sunt nimic mai mult decât un fost pușcăriaș. Nu am și nici nu pretind a avea vreo educație aleasă. Am făcut școală în România, la Suceava. Am crescut într-o societate rănită și tulburată, imediat după 1989… am învățat „din oraș” că trebuie să mă descurc, că trebuie să fac ceva, că doar făcând bani poți supraviețui, că nimeni nu îți bagă în buzunar. Părinții m-au crescut cum au crezut ei mai bine și mi-au oferit cât au putut. Faptul că am ales din ceea ce avea societatea să-mi ofere partea mai puțin bună, îmi asum.

Am scris aceste câteva rânduri că să mă prezint pe scurt, să știți cine vă scrie… nu vreau să mă pretind altcineva decât sunt.

După ziua de ieri, zi în care am văzut manifestarea celor „inteligenți și educați” din societate, am hotărât să rămân „prost”, iar în schimb, cumva în prostia asta a mea să iubesc. Cei familiarizați cu Biblia știu de un anume capitol 13 din întâia carte către Corinteni a Apostolului Pavel, la acel gen de „dragoste” mă refer.

Acest mesaj se adresează creștinilor evanghelici sau ortodocși, în special către cei care au uitat la ce sunt chemați. Către cei care au manifestat o ură ieșită din comun, în special către cei pe care i-am văzut sau auzit rostind celebra înjurătură împotriva partidului de la guvernare. Cât de ipocriți puteți fi „fraților”? În care biserică ați învățat că se cuvine creștinilor să înjure sau să urască. Despre care Mantuitor ați învățat că a înjurat pe Cezar? Ce nu înțelegeți din 1Corinteni 13?

Vă scriu cu toată iubirea și prețuirea, fără să doresc să supăr pe nimeni, nu vă lăsați amăgiți de niciuna din părți, de niciun partid, nici de stânga, nici de dreapta, de nicio televiziune, nici de stânga, nici de dreapta, nu vă lăsați infectați în inimile voastre cu ură și dușmănie.

Nu vă lăsați amăgiți, Salvarea noastră nu vine la emisiuni TV să ne promită marea cu sarea, Salvarea noastră nu împarte găleți electorale, Salvarea noastră nu vine o dată la 4 ani să ne zâmbească, apoi să ne disprețuiască și pe noi și crezul nostru, Salvarea noastră a murit pe cruce, în dealul Golgota și va veni pe norii cerului în slavă! Țineți bine lucrul acesta în inima voastră.

Împărtășind astăzi aceste gânduri cu un frate drag care este și slujitor mi-a răspuns astfel: „REGRET ȘI ASTĂZI… Când s-a anunțat executarea lui Ceaușescu, eram în fața prefecturii cu mulțimea și m-am bucurat.
Sora Dupu, femeie mai în vârstă, era acolo, a auzit cum ne-am manifestat și s-a uitat la noi dezaprobând. Și astăzi îmi pare rău…”

În alt context, îmi amintesc atitudinea unui alt frate scump, când a căzut fostul premier Emil Boc, într-un studio de televiziune, unii dintre colegi umblau cu telefonul de la unul la altul amuzându-se copios de acea filmare. Când au ajuns să-i arate lui Daniel Tcaciuc (care între timp „a plecat la Domnul”) acesta a zis „nu vreau să văd, omul acesta tocmai a avut un necaz, nu mă pot bucura de necazul lui”. A închis gura tuturor celor care erau în încăpere. Știți de ce? Pentru că avea dreptate.

Dragi frați, dragi români, nu mi-l pot închipui pe Domnul Iisus înjurînd vreun partid politic sau sărind în sus de bucurie că Dragnea a ajuns la pușcărie. Însă mi-l pot imagina cand a zis „iubiți, iertați, rugați-vă, fiți buni”.

Nu fac politică, nu mă interesează niciun partid, am votat cu un independent. Însă nu pot să nu văd fățărnicie și la unii și la alții… dorința exagerată de putere și într-o tabără și în cealaltă, manipulare grosolană și într-o parte și în alta.

Haideți să ne îndreptăm privirile dinspre așa zișii „hristoși omenești” care promit salvarea noastră, dar care nu se pot salva nici pe ei, către Adevăratul Hristos! Vă rog nu mai predicați politică și nu mai înălțati oameni de la amvoane sau altare, indiferent cum se numesc aceștia, ci predicați-L pe Domnul Iisus! Avem pe cine înălța, avem cu cine ne lăuda, avem un Salvator cu adevărat, un Domn care ne-a făcut atât de mult bine! De ce Îl ignorăm?

Un prieten mi-a spus că probabil scriind aceste gânduri, rândurile celor care nu se bucură să mă vadă se vor îngroașa… îmi asum fiecare cuvânt pentru că le scriu dintr-o inimă curată, le scriu într-o țară în care dreptul la liberă exprimare există și mai important le scriu în Numele Celui care a murit în locul meu pe cruce.

Cât despre Liviu Dragnea, mi-aș dori să aud într-o zi că Domnul Iisus Hristos a devenit Domnul și Mântuitorul său personal, că Dumnezeu i-a schimbat viața și că și-a dat seama că există un Singur Domn, iar în rest toate sunt efemere…

Mai jos aveți o scurtă mărturie care merită citită. Acest mesaj a fost scris de o doamnă respectabilă în a noastră societate. Subscriu întru totul cu ceea ce dumneaei a scris.

„Mama mea a fost unul dintre primii asistenți de probabațiune din țară. Prin urmare, în adolescență, am auzit multe povești din penitenciar, dar mai ales povești despre necesitatea grațierii într-o societate normală, despre dreptul la o a doua șansă, despre necesitatea reintegrării în societate a celor care au ispășit o condamnare penală. Mai apoi, din lecturi, jurnale și mărturii am înțeles că între justiție și dreptate e o mare diferență. Tot din lecturi am înțeles de ce regimul penitenciar din majoritatea țărilor dezvoltate pe care le admirăm e, în foarte multe cazuri, atât de diferit de regimul penitenciar de la noi, incapabil să scape de moștenirea bolșevică. Pasionată dintotdeauna de istorie, nu mi-a luat mult să mă conving că pedeapsa cu moartea e o atrocitate care trebuie evitată de orice societate care vrea să ramână sănătoasă. (Desigur, că orice om, am și eu momentele mele de supărare, mai ales atunci când văd animale maltratate.)
Ceea ce am văzut însă ieri mi-a demonstrat că noi suntem o societate nu bolnavă, ci foarte grav bolnavă. Culmea e că ani de zile am avut impresia că cele mai ușor manipulabile persoane sunt cele neșcolite. Însă la fel cum între justiție și dreptate există diferențe, la fel există si între educație și școală. O persoană educată după principii sănătoase, chiar și în lipsa studiilor, are un… un instinct nealterat care o ajută să discearnă între bine și rău. O persoană școlită, chiar și la universități de prestigiu din străinătate, în lipsa unei educații poate însă să ajungă un calău cu mult mai multă ușurință și cu un mare elan. Iar în România avem în momentul de față tot mai mulți călăi și nu pot să nu mă întreb cât va dura până când vor pune mâna pe revolver.
Să te pretinzi educat și școlit, să rezonezi doar la injurii, să faci din *uie amin, să fugărești, să ataci cu bâte mașina unui om doborât deja la niște ore în care orice alți oameni responsabili muncesc, să sărbătorești un stat al cătușelor în piață, să îți crești cu astfel de exemple copiii, să urăști fără să înțelegi ce, de ce, să urăști doar pentru că e “cool” să urăști, să îți dorești doar pușcării, dar să nu te chinui să înțelegi soluțiile unor procese, să urăști în asemenea hal un partid ales până la urmă printr-un vot democratic, să îți urăști țara, să îți urăști astfel bătrânii, să dorești doar închiderea pe viață sau moartea unora, să visezi doar la violurile și bătăile la care unul sau altul ar putea fi supuși în pușcării și să crezi că te mai poți numi om…
Am ajuns acasă unde mama care a văzut atât de multe mi-a recomandat cât se poate de serios să îmi aleg cu mare grijă prieteniile și să mă rezum să vorbesc doar despre cărți, pictură, călătorii. În democrația autentică în care trăim ajungem din nou să ne fie frică să avem alte puncte de vedere decât cele declarate corecte. Desigur, te gândești, că hai măi mamă, exagerezi! Dar apoi te gândești că sfatul îți vine de la o persoană care a trăit mai mult sub dicatură decât ai trăit tu.
Pe facebook, văd că mamele unor alți prieteni au mers chiar mai departe, recomandându-le să părăsească cât mai repede țara asta pentru că vor urma lucruri îngrozitoare. Și îmi dau seama că e prima oara când mă gândesc mai serios la plecare. Dar unde? Europa pe care o iubesc e un butoi de pulbere, SUA e mai măcinată ca niciodată de conflicte interne, cu alte zone geografice mi-e greu să rezonez. Și apoi îmi dau seama că eu sunt ca soțul Aniței Nandriș-Cudla. Cei care au citit volumul ei de memorii, “20 de ani în Siberia” vor înțelege mai bine despre ce vorbesc. Sunt mult prea legată de casă, de acasă. Nu-mi rămăne decât să sper că voi ajunge și la nivelul ei de iertare.
Ceea ce am văzut ieri la televizor, spre seară, când am ajuns acasă, mi-a demonstrat că nu știu nimic despre ură. Cu toată firea mea vulcanică, cu cuvintele grele pe care le scot când sunt furioasă, nu am ajuns încă la stadiul de fiară. Ferice de mine! Sau poate nu.” (I. M.)

PS: înainte să îmi lăsați mesajele dvs. mai puțin prietenoase vreau să știți că nu mă supăr, mai mult mă voi ruga pentru dvs. Fiți binecuvântați de Domnul Iisus!!!

{:ro}Mesaj din pușcărie pentru dl. Liviu Dragnea{:}{:en}Message from jail for Mr. Liviu Dragnea{:}{:es}Mensaje de cárcel por el Sr. Liviu Dragnea{:}

Domnule Dragnea, domnilor guvernanți, îndrăznesc să mă adresez dumneavoastră, celormesaj-din-puscarie care conduceți România astăzi, dintr-un penitenciar unde ispășesc o pedeapsă privativă de libertate.

Vă scriu public aceste câteva rânduri în speranța că vor ajunge în vreun fel la urechile dumneavoastră.

Continuă lectura