DĂ-MI PACE!!!

„Nimic și nimeni din toată lumea nu poate să fie o sursă de pace divină, nici măcar pentru o secundă, doar Duhul Sfânt!” Spătaru Constantin.

Într-o lume atât de mult cuprinsă de freamătul unui potențial război (probabil mondial) întrebarea principală a omenirii astăzi este „cine poate să ne dea pacea?”

Pacea mondială este atât de importantă și ne rugăm pentru ea, însă ce se întâmplă cu pacea personală, pacea noastră interioară?

Aud de multe ori expresia: „pacea Domnului Iisus”… desigur că aceasta ar fi cea mai de dorit dintre toate, însă chiar ne bucurăm noi de pacea pe care a lăsat-o Mântuitorul pentru noi aici pe pământ?

Omenirea vrea pace, la fel și noi oamenii, pace în lume, pace în inimile noastre, cu toții ne dorim asta… atunci cum putem rezolva această problemă?

Doream să scriu ceva dar nu știam ce… apoi ca aproape de fiecare dată am întrebat pe Dumnezeu. Răspunsul a venit imediat sub formă de întrebare și a sunat cam așa: „cine îți poate da pacea, Ghiță?”

Există un singur lucru în această lume, după părerea mea, pe care, fiecare om, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau politică, fără excepție, îl dorește cu ardoare și anume PACEA.

Unde caută oamenii pacea și ce sunt ei dispuși să facă pentru a o găsi?

Unii caută pacea în visare sau în liniștea naturii, alții în preocuparea cu literatura bună, alții în religie, alții speră să o găsească prin schimbarea activității și multe alte lucruri de felul acesta, care pot folosi oamenilor pe post de pace. Mai sunt unii care caută pacea la Dumnezeu și mă gândesc cu multă bucurie și satisfacție că sunt unul dintre cei care caută astfel pacea.

Am stat de vorbă cu mai multe persoane care au avut tentative de suicid și care au avut disponibilitatea să împărtășească cu mine despre ceea ce simțeau când se gândeau la astfel de lucruri. Un lucru comun la toți era lipsa păcii, apoi dorința de a ascunde ceea ce simțeau și trăiau de cei apropiați, din temere că vor fi judecați greșit. Unul dintre ei mi-a spus că presiunea din mintea și inima lui, rezultată din lipsa totală a păcii era așa de mare încât moartea i se părea mult mai de dorit decât acea stare de grozavă întristare.

Găsesc oamenii o stare de pace în droguri, am cunoscut persoane care se drogau, chiar și în familie soț și soție, prizau cocaina doar pentru încă o doză de pace, apoi alcoolicii care folosesc „cantități industriale de rachiu” doar pentru o porție de pace. Bineînțeles că acest fel de pace se risipește odată cu efectul substanțelor pe care le folosesc… În concluzie, nu este o variantă care să stea în picioare, cea a păcii creată artificial.

Pacea nu stă într-o situație financiară bună, cum ar crede unii, sau în faimă, sau în celebritate. Mulți oameni potenți financiar sau celebri și-au pus capăt zilelor, fără măcar să fi lăsat o scrisoare, să spună ce i-a determinat să procedeze astfel.

Pacea nu stă în religie, mulți oameni religioși au demonstrat a fi lipsiți de pace și mai mult decât atât, religia în sine a făcut mult război și tărăboi de-a lungul timpului. Chiar și astăzi sunt unii dispuși să facă tot felul de acte nebunești (mă refer în mod special la fanaticii islamici) în numele religiei, convinși fiind că ceea ce fac are legătură cu Dumnezeu, când de fapt se înșeală grozav.

Dacă pacea nu stă în cele menționate mai sus… sau multe altele asemenea lor nu sunt o sursă de sustenabilă de pace, atunci mie nu îmi rămâne decât să caut răspuns la următoarea întrebare: De unde vine pacea și ce efecte are ea asupra noastră?

Biblia mi-a spus ceva odată, mai demult, am reținut și nu prea ce mi-a zis, însă în momentele critice din viață mi-am adus aminte repede și cu lux de amănunte ceea ce îmi șoptise, zicea astfel: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire” IOV.

În cele mai grele momente ale vieții am realizat că nu aveam nevoie de nimic altceva decât de pace. Nu simțeam nevoia nimănui, nimic și nimeni nu mă putea ajuta. Tot ceea ce aveam nevoie și lucrul după care tânjeam enorm de mult era PACEA.

Căutați dumneavoastră pacea în tot ceea ce doriți, nu știu eu să enumăr aici în câte lucruri oamenii caută un fir de pace, tot ce am scris mai sus sunt doar puține exemple. Însă ceea ce știu cu adevărat și exprim din experiență este că pacea care dăinuiește vine numai din Dumnezeu.

Cu siguranță că diavolul care ne este cel mai mare dușman dorește să ne lase fără de pace pentru că el știe că de pacea noastră interioară atârnă multe lucruri și decizii, inclusiv fericirea noastră. De ce vrea vrăjmașul să îți ia pacea? Pentru ca tu atunci când ești total lipsit de pace să nu poți judeca lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, ci să le judeci într-un mod greșit, în felul lumii acesteia… cred că el se hrănește efectiv cu starea omului lipsit de pace.

Pacea îți poate fi răpită pentru un timp, însă un om care o dorește cu ardoare nu va renunța la luptă, ci va sta zi și noapte înaintea lui Dumnezeu și va cere de la El înapoi pacea pe care o va căpăta doar împrietenindu-se din nou cu Dumnezeu.

Cred cu tărie că pacea noastră stă într-o relație personală cu Duhul lui Dumnezeu. Am întâlnit oameni greu încercați, cu probleme despre care nouă ne este greu să vorbim, darămite să ne punem în bocancii lor și totuși unii dintre ei parcă pluteau, radiau de pace și fericire. Nu erau nici beți, nici drogați și nici nu practicau fen shui sau altceva de genul acesta, ci erau creștini autentici, iubeau pe Dumnezeu din toată inima lor, aveau acea relație strânsă, apropiată, neînțeleasă de mulți cu Duhul Sfânt, prin care biruiau zilnic lupta cu necazul.

Dacă îți lipsește pacea nu te lăsa bătut, cere-o de la Dumnezeu. Nu renunța, nu crede șoapta diavolului care îți spune că Dumnezeu a uitat de tine, aceasta este o mare minciună pe care o folosește des pentru a te lăsa fără nădejde. Nu știu dacă ești bolnav sau dacă ai datorii, sau poate suferi o pierdere grea… nu știu cine și unde ești, însă știu că atunci când îl rogi dintr-o inimă sinceră pe Dumnezeu, El răspunde, pentru că El este pacea noastră –  Efeseni 2.

Vreau să închei această scrisoare cu un verset din Sfânta Scriptură care mi-a fost de mare folos, mă rog ca și pentru tine să fie la fel de folositor, versetul zice așa: „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus” Filipeni 4.

Cum au răzbit înaintașii noștrii? Cum reușeau creștinii din primele secole să intre în arene cu lei și tigri, plini de bucurie, cântând cântări lui Dumnezeu? Cum mergeau la pușcărie, la chin și chiar la moarte creștinii pe care comuniștii îi prigoneau pentru simplul fapt că erau creștini? De multe ori m-am întrebat aceste lucruri, dar numai după ce Dumnezeu mi-a dat din pacea Sa în momentele critice, am înțeles cum au reușit cei pe care i-am enumerat mai sus. Există o pace desăvârșită, o pace care întrece orice pricepere, o pace pe care doar Dumnezeu o poate da. Nouă nu ne rămâne decât să credem și să nădăjduim în bunătatea Sa!

Până la o următoarea scrisoare vă doresc din plin pacea lui Dumnezeu peste voi și familiile voastre.

Bătaia din ușă

Un mare pictor a realizat un tablou în care a pictat pe Domnul Iisus Hristos, stând în picioare, cu un felinar în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă bătând la o ușă năpădită de iederă.hristos-la-usa.jpg
După ce a încheiat lucrul la pictura cu pricina, pictorul a chemat pe un prieten al său, care era tot pictor de meserie, să arunce un ochi la lucrarea sa și să-și dea o părere.
Prietenul a privit tabloul și a zis: ai făcut o mare greșeală, dragul meu, ușa nu are mâner. Cum ar putea să intre Mântuitorul?
Pictorul a zâmbit și i-a zis: „Nu este nici o greșeală, mânerul este pe dinăuntru. Mântuitorul Iisus Hristos bate la ușă, El nu intră decât într-o inimă deschisă cu voia păcătosului”.
Această povestioară, pe care am găsit-o scrisă undeva, exprimă un mare adevăr: acela că Domnul Iisus nu intră cu forța în inima nimănui, Mântuitorul stă la ușa fiecărui om de pe planetă și bate.
Cum bate El la ușă??? Orice întristare, necaz, suferință, dar și orice bucurie, realizare, împlinire este o bătaie la ușa inimii tale încuiate.
Domnul Iisus nu obligă pe nimeni, El a pus în noi încă de la început discernământ pentru a putea alege.
Chiar și ceea ce vă scriu eu din pușcărie poate fi considerat o bătaie a Domnului Iisus la ușa inimii voastre, pentru că eu nu scriu decât ca cei care citesc să Îl vadă pe El, pe Mântuitorul și poate cine știe… măcar unul să deschidă ușa!
Am deschis ușa inimii mele Domnului Iisus, în momentul în care eu băteam disperat la ușile încuiate ale „prietenilor și apropiaților” dezamăgirea de a-mi fi închise în nas anumite uși de către oameni, m-a făcut să-mi fac curaj (de parcă ar fi trebuit curaj) să-I deschid Mântuitorului care bătea deja de ani buni.
L-am ignorat atâția ani, tocmai pentru că aveam confortul și bunăstarea care-mi ziceau „ce nevoie ai de Dumnezeu când poți avea totul și în același timp să nu trebuiască să dai socoteală nimănui?” – era o minciună, de două ori minciună, odată că nu aveam totul și apoi că a trebuit să mai dau și socoteală. Dar asta face diavolul, la asta se pricepe cel mai bine, Domnul Iisus îl numește „tatăl minciunii”.
Ce ar fi să refuzi să îl mai crezi pe vrăjmaș și să arunci de îndată o privire la ușa inimii tale, să vezi: oare Domnul nu este chiar în acest moment acolo, oare nu bate El chiar acum la inima  ta? Lasă-L să intre, omule, nu-L lăsa să aștepte pentru că făcând astfel, pericolul se ascunde în faptul că s-ar putea să vină o zi când El să nu mai bată. Ce te vei face atunci, ce ai mai putea face atunci când, disperat, să Îl primești, deschizi ușa inimii, iar acolo unde te așteptai să Îl găsești pe Domnul Iisus nu va fi nimeni? Este posibil un astfel de scenariu? Eu cred că DA și îmi doresc ca nimeni să aibă neșansa să pățească astfel. De aceea, Duhul Sfânt zice: „astăzi”, nu mâine, poimâine, ci „astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” Evrei 3:7.
Mâine este o iluzie, o minciună suntem atât de siguri de ziua de mâine, însă nu putem fi siguri dacă în ora ce urmează vom mai fi în viață. Astăzi deschide-I, astăzi, cât încă mai bate la ușa inimii tale.
Nu am nimic de câștigat dacă cineva citește ce scriu și într-un moment de sinceritate se hotărăște să și deschidă inima Domnului Iisus, nu mi se taie vreo zi din pedeapsă și nici nu primesc vreo porție de mâncare în plus… câștigul în totalitate este a celui care alege să răspundă chemării extraordinare făcută de Fiul lui Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
S-ar putea să citești din curiozitate și să nu crezi o boabă din ce scriu aici, sau s-ar putea să fii curios dacă e adevărat și atunci să te îndrepți către Cuvântul lui Dumnezeu care este Biblia și să verifici să vezi dacă așa stau lucrurile. Dacă alegi varianta a doua ești câștigat omule! În rest, îți doresc tot binele din lume, Dumnezeu să te binecuvânteze!!!

Ce semeni… aia culegi!

„Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei…” Daniel 6:2

Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Nu vă înşelaţi […] Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6:7 O, cât de adevărat este Cuvântul acesta! Mă tot învârt prin diferite pușcării de vreo doi ani și jumătate, stau de vorbă cu deținuți, cât și cu gardieni, și văd acest Cuvânt împlinindu-se fără abatere. Cuvântul lui Dumnezeu este DA și AMIN! El se împlinește în viețile tuturor, fie oameni liberi, fie deținuți.

Am întâlnit un gardian care într-un moment de sinceritate a zis: „abia aștept să închei tura, să ajung la bar să-mi înec amarul în ceva alcool…”

I-am zis: „sunteți un om liber, aveți un loc de muncă și un salariu bun, ce vă face să căutați să vă înecați amarul în alcool?”

Mi-a zis că a fost căsătorit, că a avut o soție grozavă, dar care din cauza aventurilor lui amoroase, l-a lăsat și a plecat cu cei doi copii. Cu toate că avea libertatea mult dorită de orice deținut, avea o muncă bună, era sănătos, totuși era un om distrus de propriile acțiuni… distrus de ceea ce a semănat în 15 ani de căsnicie, absolut totul, și mai mult decât atât, totul s-a întors împotriva lui.

După izbăvirea grozavă pe care a dat-o Dumnezeu lui Daniel, care avusese încredere în Izbăvitorul lui, împăratul Dariu a dat o poruncă: cei care pârâseră pe Daniel, împreună cu copiii și soțiile lor, să fie aruncați în groapa cu lei. Cât de reale au fost Cuvintele lui Dumnezeu și în această situație!?! Ce au semănat acei oameni prin dorința lor mișelească de al înlătura pe Daniel dintre ei? Au semănat ură, care de cele mai multe ori se întoarce însutit.

„NU VĂ ÎNȘELAȚI! Ce seamănă omul, aceea va și secera” Galateni 6:7.
După faptă urmează răsplata! Întrebați orice deținut din această lume și vă va zice că așa este. De acest fapt sunt conștienți nu doar deținuții, care în marea lor majoritate au greșit, răsplata în conformitate cu faptele pe care le faci este un lucru dovedit de Biblie, de istorie, de pedepsele celor de după gratii, de dramele și experiențele celor liberi.

În alt loc, Scriptura zice: „Ați arat răul, ați secerat nelegiuirea și ați mâncat rodul minciunii” Osea 10:13.
În ziua judecății lui Dumnezeu, faptele, cuvintele și lucrurile ascunse ale fiecăruia dintre noi vor fi aduse la lumină. Atunci oricine (liber, închis, bogat, sărac, educat, needucat) va vedea că „Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit” și că „ce seamănă omul, aceea va și secera”.

Singura noastră șansă pentru a evita judecata dumnezeiască este ca printr-o pocăință sinceră să ne recunoaștem vina și păcatul înaintea lui Dumnezeu, iar acceptându-L pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, să putem prin jertfa Sa să fim curățați de vină.

Întrebare de o sută de puncte: „mai este cineva curios de această singură Șansă?”

Personal, am semănat mult timp doar ură, mândrie, fățărnicie, nu este un secret că încă mai secer din cele semănate cu mulți ani în urmă, însă prin Harul nespus de mare a lui Dumnezeu am avut parte de ziua când am realizat că ce fac nu este bine pentru mine, pentru familia mea, pentru sufletul meu. Este numai harul lui Dumnezeu dacă astăzi văd lucrurile atât de diferit, slăvit să fie Numele Său!

De aceea, scriu și îndemn pe fiecare să vină la harul fără margini al Domnului Iisus și cu siguranță va găsi iertare, va găsi pace cu Dumnezeu, va găsi ocrotire pentru el și casa lui în orice împrejurare.

Nu vă scriu din plictiseală (cu toate că e plictiseală multă în pușcărie), vă scriu din inimă, dorind, ca citind aceste rânduri, să căutați mai mult pe Dumnezeu care vă iubește, dar care fără greșeală va aduce orice lucru, vorbă, gând al nostru, la lumină în ziua aceea – ziua judecății finale!

Dar dacă vă gândiți că „ziua aceea” nu există sau întârzie să apară vă amăgiți singuri. Uitați-vă un pic în spate, la anii vieții dumneavoastră, uitați-vă la cât de repede au trecut, și vă puteți imagina cu câtă repeziciune ne îndreptăm către „ziua aceea”, ziua când vom sta la judecată înaintea lui Dumnezeu.

Haideți să nu fim dintre cei care se înșeală, ci dintre cei care cred și care se pregătesc pentru ziua aceea prin faptul că au grijă ca zilnic să semene dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânarea poftelor. Semănând astfel, să culegem ca roadă veșnicia împreună cu Mântuitorul scump și drag, Iisus Hristos. Ajută-ne Doamne!

{:ro}DE CE IISUS HRISTOS?{:}{:en}WHY JESUS CHRIST?{:}{:es}¿POR QUÉ JESUCRISTO?{:}

{:ro}

Am fost întrebat adesea, de ce Iisus Hristos? Am făcut sport, am vizitat multe țări, am făcut multe lucruri și bune și rele, aveam o casă, o familie frumoasă, aveam tot ce îmi trebuia pentru a fi fericit. Atunci, unii m-au întrebat de ce Iisus Hristos, când toate sunt puse la punct în viața ta, când toate sunt „roz”.

iisus-hristosOdinioară, vedeam lucrurile diferit de felul în care o fac acum. Pocăința care vine doar în urma unei relații personale cu Iisus Hristos o vedeam ca pe o sperietoare; vedeam pocăința doar ca pe o „metodă de spălare” a creierului pe care o folosesc pocăiții pentru a-ți interzice să te mai distrezi, să mai bei alcool, să mai tragi cu ochiul la nevasta, casa, mașina vecinului. Așadar, în capul meu se înfiripase ideea cum că pocăința lăsată de Însuși Domnul Iisus Hristos ca poruncă pentru noi: „Pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor este aproape” Matei 4:17, este o metodă de a te face să renunți la ceea ce îți place mai mult pentru a trăi o viață onestă, tristă, plină de absolut nimic.

Continuă lectura

{:ro}EU VREAU SĂ PLÂNG!{:}{:en}I WANT TO CRY!{:}{:es}Quiero llorar!{:}

Un lucru rușinos de făcut, mai ales într-o pușcărie, este acela să plângi. Nicăieri nueu-vreau-sa-plang mi-a fost dat să văd atâția oameni maturi plângând sau cu ochii plini de lacrimi, ca aici în penitenciar. Nu doar cei slabi, lipsiți de apărare plâng în pușcărie. Am văzut ”șmecheri”, bărbați masivi care altădată terorizau localități întregi sau oameni care au avut funcții înalte, oameni care toată viața au fost duri, că au anumite momente când se prăbușesc în lacrimi.

Continuă lectura

{:ro}„Călcat în picioare”{:}{:en}”Trampled”{:}{:es}”Pisoteados”{:}

Ne stă înainte un nou an, fie ca Dumnezeu să-Și întindă mila Lui peste noi şi în 2016, să realizeze fiecare dintre noi urgenta nevoie de a ne apropia de El şi de  a-I sluji Lui!

Legat de titlul acestei scrisori, doresc să întreb pe cei ce citesc aceste rânduri, ce consideră 2016-PNG-4a fi mai rău: să fii călcat în picioare la propriu sau la figurat? Să fii jos la podea şi cineva să-ţi care pumni şi picioare în figură sau să fii într-un necaz, într-o supărare, într-o situaţie grea în viaţă şi cei de la care te aştepţi mai puţin să se comporte cu tine ca şi cu cel mai mare duşman al lor? Să stai nopţi la rând să te gândeşti unde ai greşit, cu ce i-ai nemulţumit, ce pagubă le-ai făcut, să cauţi să te învinovăţeşti şi să nu ai pentru ce, pentru că după ce te-ai cercetat afli că nu le-ai pricinuit nicio pierdere, că nu le-ai făcut nici un rău şi totuşi sunt unii care te calcă în picioare până acolo încât vor să te vadă praf?

Continuă lectura