Domnule Dragnea, domnilor guvernanți, îndrăznesc să mă adresez dumneavoastră, celor care conduceți România astăzi, dintr-un penitenciar unde ispășesc o pedeapsă privativă de libertate.

Vă scriu public aceste câteva rânduri în speranța că vor ajunge în vreun fel la urechile dumneavoastră.

Sunt doar un deținut de drept comun, nu știu multe despre politică, despre redactarea legilor, despre cum ar trebui făcute acestea. Știu însă că în momentul de față România este răvășită de unele decizii luate de dumneavoastră zilele trecute. Fiind în penitenciar și având mult timp liber urmăresc cu interes dezbaterile televizate pe toate temele existente, una dintre dezbaterile cele mai puternice și care au stârnit mult interes și emoție în ultimul an a fost cea legată de condițiile din pușcăriile românești.

Nu cred că este cazul ca eu să încep să enumăr lipsurile și să descriu condițiile de aici, aceste condiții au fost prezentate public de toate televiziunile, au fost condamnate la C.E.D.O. de sute de ori în ultimii ani, organisme internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite au făcut un raport înspăimântător despre ceea ce au constatat după ce au vizitat pușcăriile din România.

De cel puțin un an de zile, aproape seară de seară, politicienii din rândul celor care astăzi conduceți țara ați venit în diferite emisiuni TV și ați spus public despre toate neajunsurile din sistemul penitenciar și despre faptul că este greu de trăit, iar drepturile omului sunt adesea încălcate tocmai din pricina condițiilor precare și situația trebuie remediată.

Domnilor guvernanți, ați făcut mult caz pe această temă și vă zic ca unul care trăiește într-o pușcărie din România, ați lăsat impresia că vă pasă, că doriți să faceți ceva, că vreți să schimbați ceva în această direcție.

Vreau să contrazic pe cei care zic că situația din penitenciare nu trebuie băgată în seamă și că nu este una din prioritățile țării, vă înșelați dacă credeți că a fi condamnat la câteva luni sau câțiva ani în pușcărie este același lucru cu a fi condamnat la moarte sau la boală. Doresc să vă spun că în aceste locuri ajung oameni și din greșeală sau din neatenție, nu spuneți niciodată… niciodată. Am întâlnit deținuți care din cauza neatenției au făcut accident auto și au fost condamnați la ani buni de închisoare, plângea unul dintre ei și zicea „am fost un om onest, niciodată nu am crezut că voi ajunge aici”.

Desigur, majoritatea celor din pușcării am greșit, cei mai mulți merităm să fim aici. Însă avem copii și părinți care ne așteaptă acasă, așteaptă ca după ce ne vom fi ispășit pedepsele să venim din nou în mijlocul lor, au nevoie de noi. Suntem parte din această societate și este drept că am greșit, însă fără sprijinul dumneavoastră care conduceți țara și al societății nu vom reuși noi, cei din penitenciare, să ne întoarcem în mijlocul dumneavoastră așa cum ar fi de dorit, adică reabilitați, oameni care să fie ușor de reintegrat în rândul oamenilor normali.

Așadar, eu cred că a sprijini pe cei dintre noi care au greșit, că a-i ajuta să înțeleagă ce este bine și ce este rău, că a le întinde o mână pentru a le arăta că tu ca societate ești gata să faci primul pas înspre normalitate, cred că aceste lucruri sunt de dorit pentru o țară europeană și mai mult pentru o țară creștină. Dar contează mai puțin ce cred eu… ceea ce contează acum este ceea ce se întâmplă în țara noastră, care din păcate ați reușit să o divizați, dumneavoastră, politicienii.

Vreau să recapitulez domnilor guvernanți și în același timp să închei acest mesaj, C.E.D.O. condamnă România, împreună cu alte organisme internaționale din cauza condițiilor din penitenciare, de ei numite inumane. Dumneavoastră, politicienii, ne-ați povestit luni la rând cât este de urgent să se ia măsuri cu privire la aceste condiții, la nivel declarativ ați făcut din această situație ceva care nu mai suferea amânare, care trebuia rezolvat cât mai urgent.

Desigur, toate acestea doar la nivel declarativ, până la acest moment, pentru că în realitate se vede așa cum zice o vorbă „din avion” că în urma ordonanțelor adoptate de urgență de către Guvernul României nu se regăsesc nici urmă de măsuri pentru a îndrepta lucrurile din sistemul penitenciar așa cum s-a spus.

Eu nu doresc să acuz pe nimeni de absolut nimic, nu sunt în măsură, până la urmă sunt doar un deținut, însă se vede cu ochiul liber, chiar și de aici de după gratii că ceea ce s-a spus că este urgent a devenit mai puțin urgent și ceea ce nu se părea a fi urgent a devenit subit foarte urgent. Cum rămâne domnilor? Sunt urgente măsurile pentru îmbunătățirea condițiilor din penitenciare sau nu?

Domnilor guvernanți, este de-a dreptul trist dacă v-ați folosit de situația nenorociților de după gratii pentru a vă rezolva dumneavoastră anumite probleme, impresia generală aceasta este că situația din pușcării a fost doar o perdea de fum în spatele căreia s-au făcut alte lucruri care n-au legătură cu situația despre care s-a vorbit atât de des.

Atât eu, cât și frații care suntem aici, ne rugăm pentru dumneavoastră, care conduceți țara, ne rugăm pentru cei care stau seară de seară în stradă. Suntem o mână de oameni aici care deși am greșit Dumnezeu ne-a schimbat viețile și inimile, am înțeles că trebuie să ne rugăm pentru România, că trebuie să ne rugăm și pentru o tabără și pentru cealaltă, pentru că din punctul nostru de vedere, a unor deținuți, România nu poate fi ruptă, dezbinată, împărțită în două sau mai multe tabere.

Domnilor care conduceți țara este datoria dumneavoastră, indiferent în care tabără vă aflați, să aduceți pacea și liniștea de care românii au atâta nevoie.

Sperăm ca printre lucrurile urgente pe care le aveți de făcut să se regăsească totuși și îmbunătățirea condițiilor de trai de după gratii. Ne dorim, și când spun că ne dorim înseamnă că suntem mai mulți, ca atunci când vom ieși să putem fi oameni de nădejde în societate, însă nu ține doar de noi, ci și de fiecare dintre dumneavoastră.

Dumnezeu să binecuvânteze România, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, pe cei care protestați și pe cei care susțineți acest guvern, Dumnezeu să binecuvânteze cu înțelepciune pe cei care ne conduc.

Opinia mea personală este că datoria noastră, a celor care ne numim creștini, este să ne rugăm ca situația să revină la normal, cred că ura nu își are loc în inimile noastre, nu dacă cu adevărat iubim pe Cel care s-a jertfit pentru noi, pe Domnul Iisus Hristos.

Sper să nu fi supărat pe nimeni prin aceste rânduri, dacă totuși am făcut-o îmi cer iertare. Până la o altă scrisoare rămâneți sănătoși!